Lasă deoparte telefonul și bucură-te de micile minuni ale lumii
Când a fost ultima dată când forma norilor te-a fascinat mai mult decât ceva ce ai văzut în telefon? Sau când ai stat cu picioarele în iarbă la apus fără niciun fel de întrerupere?
Când a fost ultima dată când forma norilor te-a fascinat mai mult decât ceva ce ai văzut în telefon? Sau când ai stat cu picioarele în iarbă la apus fără niciun fel de întrerupere?
Se strecoară câteodată adânc în inima mea o durere și o goliciune care mă fac să mă întreb dacă mai sunt capabilă de o altă poveste romantică, o altă iubire.
Un tatuaj făcut după o despărțire poate fi o experiență de vindecare. Fizic și metaforic, poate fi un mod prin care se eliberează durerea. Am trecut și eu prin asta.
Nu îți voi cere să mă iubești, pentru că eu îmi doresc o iubire liberă, acel gen de iubire pe care oamenii trebuie să o descopere și să o aleagă pentru ei, doar pentru că știu că e ce trebuie.
Nu-mi doresc nimic mai mult în acest moment decât să alerg în brațele tale, să te sărut cu pasiune și să simt cum atingerea ta se topește pe fiecare centimetru al pielii mele pentru a da durerea deoparte.
Poate că ești magică. Poate că deja știi asta. Nu sunt sigură de asta, dar știu și că ești adevărată, reală. Fii cu un om care știe că ești ambele.
Unii ar spune că este o prezență înfricoșătoare. Lasă tornade în urma sa pe măsură ce se învârte în cerc după o melodie pe care numai ea o poate auzi.
Este o contradicție, un pendul care va fi tot timpul între teama de sufocare și teama de abandon, și nu știe cum să găsească echilibrul între cele două.
Acest tip de dragoste este încă puternic. Este înțelegerea profundă a ceea ce suntem. Nu implică ură, nu implică regret. Este despre a fi recunoscător
Am obosit. Dar termenul acesta este prea vag pentru a descrie epuizarea pe care o simt în oase. Am obosit să fiu puternică, să mă port ca și cum totul merge bine și să fiu totul pentru oricine.