Exista multe ingrediente a caror povesti te fascineaza de la primele randuri, dar, istoria ciocolatei este extraordinara, cu totul speciala. E suficient sa rostim “ciocolata” si papilele celor din jur se vor dilata, inima va incepe sa bata mai repede, iar buzele se vor pregati sa savureze o bucatica de ciocolata, plina de savoare. Povestea ciocolatei are si ea un inceput care porneste de la o boaba, boaba de la o samanta a arborelui de cacao.
Ciocolata era denumita mancarea zeilor. Unora dintre noi ne este greu sa ne imaginam o zi fara ciocolata. Ciocolata, asa cum o cunoastem astazi, este o descoperire recenta. Pana la mijlocul secolului al XIX-lea ciocolata nu era o mancare, ci o bautura, si nu una dintre cele mai delicioase.
Ea a fost adusa din Lumea Noua, fiind total necunoscuta Europei pana in secolul al XVI-lea. In Mexic, America Centrala si de Sud ea este insa consumata de multe mii de ani. In anul 1519 Cortez i-a gasit pe indienii azteci pregatind o bautura ciudata pentru regale lor, Montezuma, din niste seminte colorate. Aceasta bautura era ciocolata, din care, Montezuma bea zilnic cel putin 50 de cani.
In culturile mayase si aztece, boabele de cacao uscate, prajite si macinate se amestecau cu apa, faina de porumb, ardei iuti si vanilie, pentru a prepara o licoare condimentata, care se serveste rece si neindulcita, numita “chocolat”, adica “apa amara”. Aztecii credeau ca ciocolata furnizeaza energie, intelepciune si potenta sexual. Ei sustineau ca arborele de cacao a fost furat din paradis de zeul Quetzalcoatl, care l-a adus pe pamant si i-a invatat pe oameni cum sa-i prepare fructul.
Consumul de ciocolata era rezervat doar regilor, preotilor si razboinicilor de elita, dar si victimelor sacrificiilor rituale umane. Triburile invinse trebuia sa plateasca tribute in boabe de cacao, folosite pe post de moneda in societatea azteca.
Ciocolata europenilor
Atunci cand au sosit europenii, acestia nu au fost deloc incantati de ciocolata. Bautura “este scarboasa….si are un fel de drojdie sau de spuma total neplacuta gustului”, nota un misionar spaniol. “Pare mai potrivita pentru porci decat pentru om”, spunea altul. Nici conchistadorului Hernando Cortez nu i-a placut, dar a intrevazut in aceasta ideea unei afaceri, asa ca, si-a facut propria plantatie. S-a intors in Spania cu boabele, iar bucatarii locali au inceput sa adapteze reteta dupa gustul lor. Au scos ardeiul iute si au adaugat zahar si mirodenii gen cuisoare, scortisoara, anason, iar oamenii s-au acomodat cu noua licoare.
La inceput, pretul era exorbitant, iar ciocolata era in exclusivitate o bautura a nobilimii. A fost si exclusive spaniola timp de aproape 100 de ani, caci secretul ei a fost pastrat cu sfintenie. Spaniolii cresteau arborii de cacao pe plantatiile din Lumea Noua si aduceau boabele pentru prelucrare in Spania, la manastiri, departe de ochii curiosilor. La inceputul secolului al XVII-lea, secretul a scapat, monopolul s-a spart, iar ciocolata si-a inceput marsul sau prin Europa. In 1657, s-a deschis in Londra primul local unde se servea ciocolata elitelor care-si puteau permite o ceasca. E putin probabil ca unui consumator din zilele noastre sa-I fi placut acel preparat. Si asta pentru ca era facut cu apa si nu cu lapte si din boabe intregi de cacao si nu cu parf, ca in zilele noastre. In ce consta diferenta? In untul de cacao. Boabele de cacao sunt constituite mai mult de 50 % din unt de cacao, o grasime vegetala de culoare galben pal, care facea bautura grea si uleioasa. Pentru a prepara ciocolata, aceasta se batea spuma cu un tel special, pentru a dispersa uleiul in lichid.In anul 1828, o inventie olandeza schimba complet situatia. Conrad van Houten, cautand o metoda de a face bautura mai putin grasa, a construit o presa care storcea aproape tot untul de cacao din ciocolata in timpul procesarii. La vremea aceea, existau 2 sortimente de ciocolata. Primul era fara unt de cacao, adica sub forma de pulbere (acesta reprezentand punctul de plecare al ciocolatei calde pe care o stim in zilele noastre). Cand o parte din untul stors a fost din nou incorporat in ciocolata, s-a intamplat ceva deosebit. Aceasta s-a transformat dintr-un produs aspru si faramicios in ceva care se intarea la temperatura camerei, dar care se dizolva in valuri de arome cand il bagai in gura. Acesta era al doilea sortiment. Marea surpriza a venit in 1847, cand J.S. Fry & Sons din Bristol au introdus “ciocolata de mancat”. Ciocolata s-a transformat astfel, in cele din urma, dintr-un lichid intr-o tableta solida. Restul este istorie. In 1875, in Elvetia, s-a adaugat lapte la ciocolata. In 1895, Milton Hershey a vandut primul baton de ciocolata ieftina, produsa in masa, in Pennsylvania. In timpul celor doua razboaie mondiale, trupele americane aveau batoane de ciocolata in ratia lor zilnica, lucru care a facut sa creasca cererea, fara precedent pana atunci a acestui produs, si nu doar in vest. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, ciocolata a ajuns in Extremul Orient, fara a fi insa un aliment preferat. Chinezii mananca, de exemplu, in medie, un baton de ciocolata pe zi, in timp ce britanicii ajung la o mie pe an.
Citește continuarea AICI
