O prietenă de-a mea care trăiește în Franța vrea să înceapă un program în care, printre altele, va învăța cum să fie fermier, cum să facă pâine, brânză, lumânări și multe altele. Este greu să ne imaginăm cum o astfel de viață poate fi posibilă în lumea noastră modernă, nu? Pentru mine, noțiunea unui astfel de trai cu rutina fiecărui anotimp, mă trimite undeva în trecut și parcă îmi inspiră chiar un fel de nostalgie a unei vieți pe care cei mai mulți dintre noi nu au trăit-o niciodată.
În esență, pare un fel de actualizare a acelei „vieți simple“ la care toți visăm – fără stres, fără emailuri, întâlniri, mers la sală, evenimente sociale etc.
Dar, oricât de împliniți ne-am simți cu o astfel de experiență, mă întreb oare dacă și cum s-ar putea manifesta o astfel de viață simplă în afara unei gospodării, a unei ferme, chiar în propriile noastre vieți, acolo unde trăim. Este viața simplă ceva ce doar ne imaginăm, ca un lucru al trecutului? Sau este posibil să ducem o viață simplă, plină, și de succes fără a renunța la criere sau la responsabilitățile de acasă?
Sunt de acord că mă lupt cu timpul și goana, dar am învățat câteva ponturi practice pe care le putem adapta astfel încât să trăim mai simplu, mai conectați la viață indiferent cu ce ne confruntăm. Iată de la ce putem porni:
Reconectează-te cu mâncarea
Cu toții trebuie să mâncăm, nu? Dar de câte ori nu renunțăm la o mâncare bună gătită în casă pentru a înfuleca în fugă un baton proteic sau un pateu? Mâncarea are rolul de a ne hrăni și susține organismul, dar ar trebui să fie o sursă și mai profundă de alimentație și de conexiune.
Ar fi grozav dacă am avea toți timp să ne gătim mâncarea, dar chiar și dacă optăm în favoarea unor alimente proaspete în locul celor procesate, ar trebui să avem timp să vedem de unde provin acestea, sau să fim pur și simplu mai conștienți de ingredientele din mâncarea noastră. Vom lăsa astfel motoarele la viteză mică și vom savura mâncarea, în timp ce ne implicăm mai mult în această latură din viețile noastre.
Mergi pe jos ori de câte ori ai ocazia
Indiferent dacă trăim într-o metropolă sau într-o suburbie rurală, mulți dintre noi petrecem foarte mult timp în mașină. S-ar putea să nu avem cum să mergem pe jos la locul de muncă sau la piață, dar am putea să parcăm mașina undeva mai departe de intrarea în magazin, să ne plimbăm prin parc sau vecinătăți seara, sau să plecăm mai devreme de acasă pentru a merge pe jos până la cafeneaua preferată. Fiecare pas contează.
Pe lângă îmbunătățirea stării de spirit ori a sănătății cardiace, mersul pe jos le permite simțurilor noastre să hoinărească și ne eliberează mintea pentru a se bucura de magia unor mișcări lente – gânduri minunate despre viață – întemeiate pe scopul nostru și dedicate pasiunilor noastre.
Creează un spațiu de liniște
Chiar și în rarele momente când ne aflăm într-un loc liniștit, multe dintre inimile noastre refuză să stea în tăcere, pentru că suntem atât de obișnuiți să facem ceva, să muncim sau să planificăm ceva. Dar petrecerea timpului în singurătate, din când în când, atunci când copiii s-au culcat sau când ne bem cafeaua, furnizează șansa de a ne odihni și de a ne cufunda într-o autoanalizare, permițându-ne să ne ascultăm vocea interioară și să fim și mai tari pe poziții cu intențiile noastre.
Gândește-te la un singur lucru
Sunt capabili să ne implicăm în mai multe lucruri decât am făcut-o vreodată cu toată tehnologia care ne stă la dispoziție: aproape că este o obsesie colectivă de a fi cât mai productivi posibil. Dar cu ce cost? Există un proverb japonez: „Când mănânci, mănâncă. Când te plimbi, plimbă-te“ Sună simplu și evident, dar uneori trebuie să ne aducem aminte de el pentru fi concentrați pe exact ceea ce facem în acel moment – fie că este vorba despre o discuție cu un prieten, că punem rufe la spălat sau că spălăm vasele.
Pe scurt, să trăim o viață simplă nu înseamnă că trebuie să sacrificăm accesul la internet, să ne micșorăm casele sau să evităm forfota. În loc de asta, asta înseamnă să ne eliberăm de zgomotul și distracțiile inutile care deseori ne țin pe „modul de supraviețuire“. Asta ne permite să ne concentrăm pe ceea ce contează – să ne conectăm la oamenii și practicile care dau înțeles și valoare vieților noastre.
Un text de Andreea Tudorică
Citește și:
