Fascinanta poveste a unor leacuri vechi de 100 de ani care se prepară și astăzi la Brăila

Într-o epocă în care industria medicamentelor a luat un avânt de invidiat, iar la fiecare colț de stradă găsești cel puțin o farmacie, există un loc la malul Dunării unde încă se mai păstrează tradiția fabricării medicamentelor ca acum mai mult de o sută de ani. În centrul Brăilei se află farmacia care nu are nevoie de furnizori, pentru că toate tratamentele sunt preparate din plante care cresc în grădină sau spontan.

„Leacurile noastre sunt ca o mâncare sau o prăjitură făcută în casă“, ne spune Ion Bobaru, unul dintre ultimii spițeri din țară, cel care prepară cu mâna lui leacuri din străbuni și care a relansat ideea „farmaciei de familie“.

S-a născut într-o comună din județul Teleorman și visul său cel mare a fost să se facă agronom. Ion Bobaru a fost la un pas de a și-l îndeplini, însă s-a îndrăgostit de farmacologie, ceea ce avea să devină mai mult decât o meserie: viața sa. A băut apă de Dunăre şi nu a mai părăsit Brăila. Odată ajuns aici, s-a îndrăgostit de mirosul de salcie, de gustul sarailiei şi n-a mai vrut să plece. „Născut și crescut la țară, dorința mea inițială a fost să mă fac agronom. În liceul agricol, absolvit pe lângă plantele de cultură folosite de oameni în alimentație și în hrana animalelor, am studiat și dușmanii acestor plante, buruienile. Pentru agronomi, buruienile sunt o pacoste. Pentru farmaciști și omul bolnav, o binefacere.“ Întâmplarea face să citească, după absolvirea liceului, o carte de popularizare a științei, intitulată „Buruieni de leac“. „Aceasta a schimbat gândirea în realegerea profesiei mele și așa am hotărât să mă fac farmacist.“ Hotărârea de a renunța la meseria de agronom în favoarea celei de farmacist nu a regretat-o niciun moment. Ba, mai mult, și-a atras întreaga familie, cu mic, cu mare, în tainele unei meserii pe cale de dispariție. Bobaru i-a împărtăşit visul, dar şi tainele meseriei, fiului său, Liviu, şi el tot farmacist, și unei echipe foarte tinere cu care lucrează și care dorește să se perfecționeze în „tainele adevăratei farmacii“.

Nu am promovat farmacia, ci ea pe mine

„Faltis“ a fost a șasea farmacie deschisă în Brăila, în anul 1894, și de atunci funcționează fără întrerupere. Până la naționalizare s-a numit Farmacia „Doctor Davila“, apoi, simplu, Farmacia nr. 12. În anul 1992, Ion Bobaru a cumpărat clădirea și a renovat-o, păstrându-i însă istoria și poveștile. „Este într-adevăr un muzeu, dar viu. Se lucrează pe aceeași masă și cu foarte multe ustensile și aparatură de pe vremea lui Faltis, cel care a și înființat farmacia“, continuă povestea Ion Bobaru. Clădirea care adăpostește farmacia este înregistrată ca monument istoric.

În anul 2014 Ministerul Culturii acordă Farmaciei Faltis o „Diplomă de onoare“ pentru „succesul eforturilor de salvgardare a valorilor arhitecturale, bibliofile, tehnice și de mobilier tradițional“. „Parafrazându-l pe Marin Preda, pot spune, fără nicio teamă de a greși, că Ion Faltis a fost unul dintre cei mai iubiți farmaciști români de la începutul secolului trecut. Sunt foarte legat de această farmacie. Nu eu am reușit să o promovez, ci ea m-a promovat pe mine. Eu nu am făcut și nu fac decât să duc faima acestei farmacii create de farmacistul Faltis.“

Un produs tradițional trebuie să aibă și o poveste

Ion Bobaru are toate ediţiile Farmacopeei Române (n.r. – manual ce conţine descrieri şi indicaţii pentru cele mai importante substanţe farmaceutice), de la 1862 încoace. A fabricat, de mână, sute de medicamente. Pentru cea mai valoroasă farmacopee, cea scrisă de Vodă Cuza, a plătit o „căruță de bani“. „Unele rețete le-am găsit în arhiva farmaciei, pe altele le-am descoperit în diferite formulare farmaceutice vechi. Prepar și astăzi niște pastile de supt menționate în Farmacopeea Română, ediția I, de la 1862, scrisă de farmacistul brăilean C.C. Hepites, farmacopee aprobată de domnitorul Al. Ioan Cuza.“

Remediile pe care le fabrică spițerul în laboratorul propriu sunt rețete vechi, unele de peste o sută de ani. La început, medicamentele aveau exclusiv origine vegetală sau minerală. După anii 1900, odată cu dezvoltarea chimiei, au apărut medicamentele de sinteză, care domină astăzi piața farmaceutică. „Preparăm rețete ce au la bază plante medicinale sau formule vechi care au trecut proba timpului. Noi le considerăm tratamente tradiționale. Un produs tradițional, culinar sau medicamentos trebuie să aibă o vechime, o istorie, o poveste. Toate preparatele noastre au în spate o vechime, o întâmplare sau o poveste.“

70% din produsele farmaciei sunt solicitate și livrate bolnavilor din întreaga țară

Este nevoie de responsabilitate când recomanzi un leac

L-am întrebat dacă, dincolo de povești și istorie, dincolo de pilule și creme tămăduitoare, se teme că ar putea fi acuzat de unii sau de alții de monopol. „Se poate vorbi de un monopol, dar nu provocat de mine, ci de reținerea farmaciștilor de a nu se implica suficient în acest domeniu. Mi-aș dori să aflu că în România sunt multe farmacii care au în portofoliu cât mai multe preparate producție proprie. Dar ca să faci ce facem noi, îți trebuie o anumită pregătire teoretică și experiență practică și să-ți asumi responsabilitatea față de cel suferind atunci când îi recomanzi produsele tale. Este mult mai comod să te limitezi să eliberezi doar medicamente preparate de alţii. Lupta cea mare între farmacii, în racolarea de noi clienţi ori bolnavi şi fidelizarea lor se bazează pe discounturi, pe eliberarea de carduri şi nu prin ceea ce ar putea face practic farmaciştii. Dar mie mi se pare prea puţin.“

Faltis, aniversat la 50 de ani de activitate

În anul 1925, zeci de farmaciști au venit la Brăila pentru a sărbători cei 50 de activitate în domeniul farmaceutic ai lui Ioan Faltis, eveniment care a fost relatat în presa vremii. „În laboratorul încărcat cu bocaluri cu forme nobile, cu alambicuri complicate și retorte de un desen capricios, farmacistul oficiază, ca un pontif absorbit în răspunderea menirei lui. (…) Mag singuratec, drapat în veștmântul alb al cercetătorului arcanelor, care și-a înnobilat arta prin investigații personale îndelungate și prin cunoștințe vaste în domenii diferite, farmacistul cântărește pulberi impalpabile, pe balanțe de o sensibilitate feminină. (…) Apostol timid, farmacistul își ascunde marea lui dragoste de oameni sub o modestie profesională înnăscută și legată în mod indestructibil de concepția a tot răscumpărătoare a științei.“ În aprilie 1925, zeci de farmaciști din întreaga țară s-au adunat la Brăila pentru a sărbători cei 50 de ani de activitate ai farmacistului Ioan Faltis și i-au înmânat acestuia o diplomă și „un vason din bronz“, inscripționat în latină astfel: „Darul nostru în bronz în semn de recunoștință și dragoste, vrednicului nostru coleg Ion Faltis, cu prilejul jubileului său de 50 de ani de muncă profesională“.

Spirtul de oase și călcâiele crăpate

Într-un loc care mustește de istorie și poveste, după 37 de ani petrecuți în lumea plantelor de leac, amintirile se țin lanț. Una dintre ele are legătură chiar cu cel mai vândut preparat din farmacie: spirtul de oase. „În urmă cu zeci de ani, când am preluat farmacia, veneau oameni în vârstă și-mi povesteau că atunci când ei erau mici ajungeau, cu bunicii lor, la Farmacia Faltis și cereau spirt de oase. Fiind tânăr farmacist, am fost derutat de această cerință, mai ales de numele acestui preparat. Am aflat că era vorba de un spirt preparat de Faltis contra durerilor de oase. Boala reumatică a fost pentru brăileni o boală frecventă, având în vedere că în Balta Brăilei mulți își câștigau existența cu pescuitul. Și cum numele preparatului era prea lung, oamenii l-au botezat simplu, „spirt de oase“.

Nici doamnele și domnișoarele nu au fost uitate de spițeri, mai ales că înainte de Revoluție nu se găsea mai nimic: de la alimente la medicamente, de la banala pastă de dinți la dresurile pentru femei. Cea mai mare bucurie pentru o femeie era să aibă un ciorap de nylon. Supărarea cea mare apărea însă atunci când aceștia se agățau de pielea crăpată a călcâielor. „Au venit multe femei și m-au rugat să fac un unguent pentru călcâie crăpate, pentru a salva ciorapii. Așa a apărut unguentul pentru călcâie pe care-l preparăm și astăzi.“

„Este la fel ca o prăjitură făcută în casă“

Aveți o grădină proprie pentru a prepara toate aceste remedii. Care sunt cele mai cunoscute plante pe care le cultivați și ce preparați din ele?

Plantele medicinale pentru prelucrare în farmacia Faltis au două surse de provenienţă: din grădina proprie şi din flora spontană. Fiind şi agronom, nu a fost o problemă să înfiinţez o grădină cu câteva plante medicinale. Cele mai folosite sunt saschiul, iedera, cătina tibetană (goji), roiniţa, omagul, ginkgo biloba, levănţica, ardeiul iute, rozmarinul, lăcrămioarele. Din flora spontană recoltăm: muşeţelul, creţişoara, păducelul, cicoarea, păpădia, pufuliţa, ghimpele, salcia, plopul negru şi multe altele. Preparăm din aceste plante ceaiuri, tincturi, vinuri, unguente, creme, ovule, supozitoare, loţiuni.

Dacă mâine un străin v-ar trece pragul farmaciei, cum l-ați convinge că produsele dumneavoastră sunt altfel decât cele din celelalte farmacii?

Medicamentele preparate de noi sunt tip manufactură. Ele se prepară în cantitaţi mici. Nu au nevoie de stabilizanți sau conservanţi. Sunt situaţii când nu avem timp nici să le etichetam şi să le punem pe raft la vânzare şi ele deja s-au epuizat. Dacă în industrie procesul tehnologic este automatizat, în farmacie controlul procesului de fabricare este controlat organoleptic şi vizual. E la fel ca o mâncare sau o prăjitură făcută în casă.

Care sunt cele mai căutate produse?

Reuşim să acoperim medicamente pentru cele mai frecvente boli ale organismului uman: pentru aparatul respirator, digestiv, boli ale bilei şi ficatului, aparatul urinar, pentru bolile de piele şi anexele acesteia, bolile aparatului cardiovascular, bolile cerebrale şi pentru bolile reumatice. Avem o nişă de cumpărători care apreciază cremele noastre cosmetice. Preparatele din saschiu, care se adresează bolilor celor două organe vitale ale omului, inima şi creierul, și care nu ar trebui să lipsească din tabietul zilnic al vârstnicului sănătos sau bolnav, dar şi produsele din tescovină, sunt cele mai vândute.

Din tescovină?

Da, din tescovină, care este considerată de unii un subprodus la procesarea strugurilor, fără prea mare importanță. Am reuşit să punem pe piaţă pulberea de tescovină, capsule cu seminţe de struguri roşii, tinctura de tescovină şi creme antiîmbătrânire şi antirid. Tescovina este bogată în rezveratrol, un antioxidant care neutralizează radicalii liberi răspunzători de îmbătrânirea prematură. De asemenea, are un conţinut ridicat în acizi esenţiali nesaturați şi derivaţi antocianici ce ajută la scăderea colesterolului rău (LDL) din organism, prevenind ateroscleroza cardiacă şi ramolismentul cerebral. Rezveratrolul, deşi se găseşte în cantităţi mari în strugurii roşii, nu trece decât în cantităţi mici în vin, deoarece este greu solubil în apă. El rămâne în tescovină, de aceea e bine să fie folosită ca atare.

Ați putea fi acuzați că vindeți iluzii deșarte. Cum convingeți că nu este așa?

Ar fi o mare dezamăgire pentru cineva care apelează la serviciile noastre să exagerăm cu virtuţile terapeutice ale produselor noastre. De cele mai multe ori, în bolile cronice, incurabile, preparatele noastre le recomandăm ca terapii complementare la medicaţia alopată recomandată de medicii curanţi. După un anumit timp se poate renunţa, treptat, la medicaţia de sinteză şi să se continue cu medicaţia naturistă. Sunt şi boli pe care le rezolvăm exclusiv cu remedii naturiste. Ideal ar fi ca terapiile naturiste pe care le preparăm să fie folosite în mod preventiv sau imediat când boala s-a declanșat. Din păcate, acest lucru se întâmplă destul de rar.

Storyteller Andreea Tudorică