(GALERIE FOTO) Noua Zeelandă sau Paradisul de la capătul lumii

Noua Zeelandă… două cuvinte care trezesc, pentru Europeni în special, un simțământ idilic, al paradisului-de-la-capătul-lumii. Este cea mai îndepărtată țară, geografic vorbind, de România. Este probabil unul din puținele locuri din lume unde majoriatea vizitatorilor vor concluziona că peisajul, obiectivele turistice atinse, vor fi mai frumoase, mai vibrante, mai acaparatoare decât le-au perceput în fotografiile din revistele turistice sau de pe internet.

Făcând parte din inelul de foc al Pacificului, deci fiind adesea scuturată de cutremure. Ca atare, de aproape o sută de ani, clădirile, locuințele etc. sunt construite la cele mai înaintate standarde de resistență, similare cu cele ale Japoniei. De aceea, la devastatorul cutremur din 2011 (7.8 Richter), au pierit „numai” 180 de persoane . Se estimează că, în orice altă țară, la un seism similar victimele s-ar fi numărat cu miile sau zecile de mii.

Noua Zeelandă este o țară post-colonială cu un cadru legislativ de factură britanică. Cultural este o țară diversă. Afară de urmașii coloniștilor din Mare Britanie, ca și a valurilor de imigranți veniți inițial din Europa, și mai recent din Asia, aceste plaiuri conțin cel mai mare număr de polinezieni din lume– maori, care reprezintă populația băștinașă, precum și imigranți din multe arhipelaguri ale Pacificului, cum ar fi Samoa, Tonga, Fiji, Insulele Cook, Niue etc. Există două limbi oficiale – engleza și maori. In maori, numele țării este Aotearoa – sau Țara Lungului Nor Alb. Călătorii ce vor ajunge acolo vor înțelege de ce și-au botezat maori țara în acest fel.

4.5 milioane de locuitori, peste șaptezeci de milioane de oi… cea mai bună echipă națională de rugby din lume – faimoșii All Blacks, Edmund Hillary (care împreună cu nepalezul Tenzing Norgay a cucerit pentru prima dată Everestul în 1953) – iată câteva repere mai cunoscute chiar și celor mai neavițati.
Revenind pe meleagurile acestor insule mirifice care formează Noua Zeelandă (am locuit 8 ani aici între 1981-1988), am vizitat, împreună cu tatăl și cu fiul meu, câteva din multele locuri spectaculoase.

Primul a fost orașul Queenstown, localitate turistică montană din mijlocul Alpilor Sudului, ale căror vărfuri se ridica pâna la peste 3700 metri altitudine, și care formează una din bazele principale ale sporturilor montane de vară (mountain-biking, drumeții) și iarnă (ski). Este așezat pe țărmul de sud al lacului Wakatipu, un lac glacial alimentat de multe izvoare, de mutele ploi și zăpezi ale perioadei de toamnă/iarnă (Aprilie-Octombrie în emisfera sudică), lung de vreo 70 de kilometri, și care șerpuiește printre versanți spectaluloși de ambele părți. În apropiere se află orășele turistice elegante, cu vestigii dine ra căutătorilor de aur pe la mijlocul secolului XIX – un exemplu tipic fiind Arrawtown, la 15 minute cu mașina de Queenstown.