Unul dintre cele mai așteptate spectacole ale toamnei, în București a fost, cu siguranță, „Coriolanus”. Pentru că Alexandru Darie montează rar, pentru că se știa că e în lucru de doi ani, pentru că teatrul lui Alexandru Darie are o forță aparte și pentru că el rămâne unul dintre cei mai mari regizori ai ultimei jumătăți de secol,scrie yorick.ro
În urmă cu câteva luni, în primăvară, am intrat în sala de la Grădina Icoanei, la sfârșitul unei repetiții. Nu mai erau acolo decât Alexandru Darie și Octavian Neculai, dar era decorul, pe care aveam să-l revăd în octombrie, la premiera din cadrul FNT, și era încă o energie care nu se disipase. Nisip pe jos, arena… și ochii aprinși de pasiune ai lui Alexandru Darie, care părea că arde pe dinăuntru și că acest spectacol se naște din durere și bucurie. Vorbea cu pasiune, povestea, trăia în lumea pe care o crea pe scenă. „Coriolanus marchează revenirea mea la teatrul politic. Din păcate, teatrul politic a devenit necesar. Noi n-am mai făcut teatru politic dinainte de ’89. Dar acum a redevenit necesar”. Asta mi-a spus Alexandru Darie la acel moment. „Când am descoperit textul, a fost un act aproape divin, în sensul în care citești lucruri și deodată-ți spui: aici e ceva! Ca o revelație. Sigur, poate să fie contraargumentul că la orice piesă se întâmplă asta. Dar într-o perioadă în care începe să se dezvolte, din păcate, o cultură a teatrului „pe repede-nainte” și-a teatrului „care vorbește despre nimic” un asemenea text, în care acțiunea se întâmplă acum 2000 de ani și e o poveste scrisă acum 500 de ani, dar care are perfecțiunea și geniul să fie valabilă și astăzi, nu e puțin lucru… Iar societatea e acum în întâmpinarea textului. Nu trăim într-o lume ideală. Când ai oameni în stradă și-i regăsești aici, în text… Asta a dus la o alegere extrem de simplă, la ideea de a face textul azi, acum. Sigur că nu e doar un citat ce facem noi acolo, pe scenă. Dar nu, nu se întâmplă în Roma antică, ci în lumea de azi.” Așa suna mărturisirea lui Alexandru Darie atunci, iar curiozitatea de a vedea din nou pe scenă un spectacol, da, antitrend, un spectacol lung, de aproape patru ore, un spectacol cu substanță, un spectacol pe care să-l porți cu tine ani mulți după ce l-ai văzut, așa, ca pe acel „Trei surori” pe care știi că n-ai să-l uiți niciodată, n-a făcut decât să crească și mai mult așteptarea.
Și chiar se temea atunci Alexandru Darie dacă nu cumva e prea mult patru ore, dacă nu cumva spectatorul secolului 21 nu mai e pregătit pentru un astfel de teatru. Și totuși, spunea el: „Dacă între timp epoca s-a schimbat nu înseamnă că teatrul își schimbă sensurile, că teatrul are altă valoare acum decât avea…” Și totuși: „Nu poți să ceri sau să transformi o artă veche în ceva care trece ca un fulger și nu lasă nimic în urmă.” Cât de adevărat! Și exact asta și-a propus Alexandru Darie: să lase ceva în urmă. Să creeze un spectacol care te marchează, un spectacol puternic, care să te facă să vezi lumea altfel când ieși din sală. Un spectacol care să zguduie lumea. Și exact asta e înălțimea la care se desfășoară „Coriolanus” de W. Shakespeare, în versiunea de la Teatrul Bulandra.
N-am să spun că e un spectacol perfect, dar cred că în cazul de față tocmai în asta îi stă frumusețea, în minunatele lui imperfecțiuni, în care se ascunde strigătul unui artist care își propune să creeze opera perfectă. Și pentru asta dezlănțuie o mulțime de forțe care fac ca spațiul de joc în care e transformată scena să devină un vulcan. Un vulcan care nu poate erupe… Dar în care fierberea e la cote extrem de ridicate. Spațiul scenic în sine e, grație lui Octavian Neculai, un superb act artistic. Și-i simți forța încă de când intri în sală. Sunt tribune, e o bucată de amfiteatru, iar în mijloc locul unde se vor da luptele. Și când intri și-ți cauți locul calci în nisip și simți că ai pătruns deja într-o altă dimensiune spațio-temporală. E acolo ceva din Roma antică, sunt cuvinte scrise pe pereți, simți parcă vibrația de la Colosseum, dar mai e ceva, ceva profund actual și contemporan. Aici, în acest spațiu, urmează să se petreacă drama lui Coriolanus, acest ciudat general roman, a cărui esență o surprinde textul lui Shakespeare ce rămâne până azi una dintre cele mai puternice dezbateri despre putere, mediocritatea maselor, manipulare, compromis și politică.
Spectacolul lui Alexandru Darie e o uriașă dezlănțuire de forțe, din care nu lipsește nimic. Totul e construit cât mai realist, luptele se dau în fața ta, la doar câțiva metri, bombele explodează acolo, oameni în flăcări traversează scena, efecte de Hollywood sunt reproduse în teatru într-un fel în care nu le credeai posibile. Sunt lacrimi, e sânge, e foc, e frică, e război. Războiul și durerea trăiesc la doi pași de tine și-ți dai seama brusc că ești contemporan cu ele, tu, consumatorul de orice înseamnă confort al secolului 21. Iar din acest punct de vedere, spectacolul e ca un cutremur. Și undele se simt încă mult după ce ai plecat din sală. Și din această senzație face parte și corul de figuranți speciali – mulțimea – mulțimea care are un rol extraordinar în acest context, acei oameni care stau în piața publică și cer lucruri și impun lucruri și schimbă uneori istoria, deși de cele mai multe ori din spate sunt manipulați de politicieni. Această masă de manevră, pe care spectacolul lui Alexandru Darie o aduce în scenă sub forma a vreo 60 de figuranți, care creează un interesant personaj colectiv, cu o forță aparte în montare, este probabil la fel de puternică în context precum este personajul lui Coriolanus, interpretat de Șerban Pavlu. De fapt, e evident că așa a fost gândit acest personaj colectiv. Care este și cel ce deschide spectacolul și umple scena. Și te face să simți, într-adevăr, presiunea străzii și forța pe care mulțimea o poate avea. De-a lungul montării însă sunt momente în care ai senzația parcă unui oarecare abuz de prezența lui, deși… justificare există, nu-i așa?!, e suficient să ne uităm la evoluția ultimilor ani în politica și „strada” României și, într-adevăr, alegerea lui Alexandru Darie va părea absolut justificată din acest punct de vedere.
Continuarea articolului AICI
Citește și:
