Când Keira Knightley era mică era convinsă că va deveni două lucruri. Mai întâi, actriță. Asta i-a ieșit. A avut un agent la șase ani, a jucat în Star Wars la 13 ani și în Pirații din Caraibe la 17; a fost nominalizată la Oscar pentru Mândrie și prejudecată la 20 și, încă una, zece ani mai târziu, pentru The Imitation Game. În al doilea rând, credea că o să devină bărbat. Aici, mai are de lucrat.
„Îmi amintesc totul despre acel sentiment“, spune ea, acum la 33 de ani, așezată pe o sofa într-un hotel din Londra. „Toate fetele acelea creșteau ca niște băieți, și așa credeam că și eu o să fiu. Poate pentru că fetele erau cele mai puternice pe terenul de joacă. Erau la conducere acolo, iar bărbații, evident, erau la conducere în afara lui. Așa că și eu aș fi vrut să devin așa. Numai că, bineînțeles, nu s-a întâmplat“.
A fost un „tomboy“ de clasa întâi: fără fuste, a condus un protest la școală până când fetelor li s-a permis să joace fotbal. La 11 ani, era „obsedată de Nașul. Voiam să fiu Al Pacino și către acolo ținteam. Cele mai grozave roluri sunt cele masculine. Nu vrei să fii fata drăguță și sfioasă ori mama iubitoare și susținătoare. Bineînțeles, când mai crești, ești, dar tot mai vrei să ai parte de aventuri“.
Întreaga ei carieră, de la Bend it Like Beckham până la ultimul ei film Colette, a fost o încercare de a avea mai multe aventuri pe care o Keira Knightley mai tânără le-ar respecta. Să exploreze dacă nu cum e să fii bărbat, cu siguranță atunci „partea masculină a unei femei, blocată într-o rochie și machiaj. Aproape orice personaj pe care l-am jucat a încercat să iasă din imaginea aceea de feminitate. De aceea îmi plac filmele de epocă, pentru că este vorba de o colivie în care pui femeia. Și asta e ceva cu care chiar m-am identificat. Mă simt de parcă nu stau unde trebuie.“
Reporterița o privește întrebătoare. „Nu mi-am dorit niciodată un penis“, subliniază actrița. „În afară de momentul când aș vrea să fac pipi pe un copac. Să poți să faci asta din picioare, mi se pare atât de comod. Dar ideea de a avea ceva așa vulnerabil între picioare…cred că sunt foarte bine și fără.“
Bend It Like Beckham (2002) Photograph: Allstar/BSKYB
„Mi se spune cum este să fii femeie. Să fii drăguță, de ajutor, simpatică dar nu prea simpatică sau prea dărguță, să fii slabă dar nu prea slabă, să fii sexy dar nu prea sexy, să ai succes dar nu prea mult…Dar nu vreau să flirtez și apoi să-i fiu bărbatului ca o mamă. Nu vreau să flirtez cu tine pentru că nu vreau să mi-o trag cu tine, și nu vreau să mă port ca o mamă pentru că nu sunt mama ta…Vorbește și fii auzită. Vorbește și ascultă.”
Cu Denise Gough in Colette (2018). Photograph: Allstar/Number 9 Films
Problema esențială, recunoaște ea, este că vocile unei generații de femei se pierd în îngrijirea copiilor. Knightley a povestit că femeile își pierd sexualitatea în ochii bărbaților după ce devin mame, lucru care nu este normal.
Pe platoul de filmare, unul dintre regizori, de sex masculin, i-a spus exact cum este: non pasiv-agresivă, dar deschisă spre agresivitate. „Cred că asta este extraordinar. Nu am ridicat tonul, nu am înjurat, pur și simplu îmi exprimasem un punct de vedere total diferit de al lui. Și era o persoană pe care o plăceam“.
Knightley in A Dangerous Method, 2011. Photograph: Allstar/Lionsgate/Sportsphoto Ltd/Allstar
La începutul anului trecut, ea le-a spus celor de la Hollywood Reporter că a avut o cădere la vârsta de 22 de ani. Nu a ieșit din casă timp de trei luni. Un terapeut i-a spus că este primul pacient care nu era paranoic atunci când vorbea despre oameni care o urmăresc. A avut nevoie de hipnoterapie pentru a putea merge pe covorul roșu de la premiile BAFTA în 2007, pentru Atonement.
A aplicat următoarea tactică: un an a stat deoparte, apoi a luat-o ușurel, apoi a început cu filme cu eroine dificile: The Edge of Love, Never Let Me Go, A Dangerous Method. În prezent, crede că perioada aceea de criză a ajutat-o să se descurce în primele luni ca mamă. „Corpul tău tocmai a dat viață, și acum se adaptează ca să o hrănească. Este monumental. Faptul că reușesc să mă iert pentru că nu sunt strălucitoare ca părinte în fiecare zi se datorează probabil acelei căderi“.
