Cifre seci, adunate din mai multe rapoarte ale unor instituții naționale și internaționale, aruncă România pe unul dintre locurile fruntașe în ceea ce privește numărul de adolescente care nasc. În spatele cifrelor se află însă poveștile unor adevărate drame: copii care s-au trezit peste noapte oameni mari și oameni mari care nu știu cum se vor ocupa de problemele părinților care au teme de făcut.
Numărul tinerelor care aduc pe lume un copil înainte de majorat crește de la an la an. Fără studii sau fără vreo calificare, unele dintre fete devin mame chiar și la 13 ani, iar cele mai multe ajung să trăiască doar din ajutoare sociale. Deși autoritățile recunosc că România are nevoie de un program național de prevenție, nu s-au înghesuit să elaboreze strategii. În același timp, educația sanitară și cea sexuală sunt încă opționale. În absența unei strategii actualizate în domeniul sănătății sexuale și reproductive, România rămâne pe primele locuri între statele europene în ceea ce privește mamele minore. Iar din toate astea nu rezultă decât o singură victimă: copiii, păpuși vii pentru mame prea mici ca să înțeleagă cu ce se joacă.
Iași, județul cu cele mai multe mame minore
Ionela are 14 ani și este din Iași. A născut o fetiță sănătoasă de aproape trei kilograme. Pentru autorități, Ionela este doar o cifră într-o statistică. Este una dintre cele 300 de mame din Iași care nu au ajuns la vârsta majoratului. De altfel, Iași este unul dintre județele cu cele mai multe mame minore din țară, numărul acestora dublându-se anul trecut. Medicii ieșeni susțin că anul trecut au fost nevoiți să consulte peste 140 de copile însărcinate. Spitalele din județ au semnalat peste 140 de cazuri cu fetițe gravide și peste 300 de cazuri de mame minore, arată cel mai recent raport al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC). Statistica este îngrijorătoare, în condițiile în care numărul cazurilor este de două ori mai mare față de 2015. Ionela este prea mică să înțeleagă consecințele acestei nașteri. „Am fost foarte obosită și mi-era somn. Iar copilul plânge tot timpul. Îmi place tot timpul să o îmbrac și să o dezbrac, pentru că altceva nici nu prea știu ce să-i fac. De schimbat scutecele i le schimbă mama. Și tot mama se ocupă mai mult de ea, îi dă să mănânce, se trezește noaptea, o ia în brațe. O leagănă. Eu nu prea știu ce să-i fac“, spune Ionela. Este la vârsta când colegii ei își fac planuri de viitor și își aleg liceul la care să dea examenul de admitere. S-a obișnuit să poarte un marsupiu, în loc de ghiozdan. Ea trebuie să învețe alimentația diversificată pentru copii, să cumpere scutece și suzete. Ar fi vrut să devină medic veterinar, pentru că îi plac foarte mult animalele. În schimb, a devenit, peste noapte, un om mare. Dar nu înțelege și, mai ales, nu știe ce o așteaptă.
foto: Johann Walter Bantz
„În România se naște și la 12 ani“
N-a știut nici înainte să nască la ce riscuri s-a expus. „O sarcină de acest fel până în 18 ani înseamnă risc de naștere prematură sau un făt cu malformații. Uterul nu este pregătit să susțină un făt la termen, pentru că nu a apucat să se dezvolte. În România se naşte şi la 12 ani. Tinerele rămân însărcinate după primul ciclu menstrual. Se poate, dar asta nu înseamnă că este sănătos. Organismul unui astfel de copil nu este pregătit să nască. Autorităţile trebuie să ia măsuri“, spune Maria Roșca, neonatolog. Ea este de părere că, pe lângă faptul că organismul unei adolescente aflate încă în creştere nu este pregătit pentru a da naştere, riscul apariţiei unui avort este mai mare în rândul minorelor însărcinate decât în rândul femeilor adulte. Mai mult, naşterile premature sunt mai des întâlnite tot în rândul adolescentelor.
Un copil mare cu un copil mic
Samanta are acum 18 ani. În urmă cu trei ani a născut un băiețel, care acum este lumina ochilor ei. Nu-i pare rău că i-a dat viață, dar, dacă ar fi știut ce o așteaptă, ar fi făcut un avort. Ea nu este la fel de norocoasă precum Ionela, care beneficiază de ajutorul mamei sale. „Părinții mei m-au dat afară din casă când au aflat că sunt gravidă, iar tatăl copilului nici nu a vrut să mai audă de mine. Am rămas, practic, pe drumuri, cu o valiză pe care o trăgeam după mine și un copil pe care îl țineam în brațe și încercam să-l fac să nu mai plângă, pentru că mă înnebunea.“ A ajuns într-un centru care i-a fost casă de împrumut, cu pat de împrumut și cu jucării de împrumut. Un copil mare cu un copil mic și nopți la rând pline de plânsete: unul își plângea de milă, altul – de foame sau pentru că-i ieșeau dințișorii. „Pe mine nu a avut cine să mă învețe cum să cresc un copil. Ar fi fost însă foarte bine dacă mama mi-ar fi spus mai demult ce să fac, ce este bine să fac să nu ajung în situația asta. La școală nu ne-au învățat nimic. Iar la doctor nu știu dacă ai mei m-au dus de trei ori în 16 ani.“ A învățat să se bazeze doar pe ea însăși. „Familia mea nu înseamnă decât eu și copilul meu. Nu am nevoie de nimeni altcineva.“ De șase luni s-a angajat ca ospătăriță într-un restaurant. După ce va pleca din centru, va încerca să închirieze o garsonieră.
Lipsa educației în școli – unul dintre motive
Statul român o poate ajuta doar timp de doi ani. Samanta nu a găsit niciun sfat, niciun umăr pe care să plângă și nicio alinare la una dintre autoritățile statului care ar fi trebuit să facă asta. Consilierea psihologică este dată doar dacă mamele adolescente o solicită, iar autoritățile sar în ajutor numai dacă acestea sunt respinse de familie. Atunci se pot îndrepta spre unul dintre cele 500 de centre maternale din țară. Nimeni însă nu le sfătuiește cum să treacă de la statutul de adolescentă la cel de mamă. Poate că nici Ionela, nici Samanta nu ar mai fi ajuns în situația dramatică în care se află, dacă școala le-ar fi asigurat educația sexuală.
Psihologul Gabriela Dumitriu explică de ce s-a ajuns la un număr atât de mare al mamelor minore: „Este în primul rând o problemă de educație sexuală a copiilor și adolescenților. Deși pretindem, ca societate, că am evoluat foarte mult sub acest aspect, la nivel de nucleu familial, acolo unde este nevoie să se întâmple în primul rând educația sexuală, observăm încă o anumită jenă sau reținere a părinților de a vorbi despre sexualitate în mod deschis și asumat. În atare situație, în contextul în care vârsta începerii vieții sexuale a scăzut foarte mult, tinerii inițiază relații sexuale fără a avea cunoștințele și maturitatea necesare gestionării acestora, astfel încât să nu apară sarcini nedorite. În plus, observăm că acest fenomen apare în special în rândul populației cu statut socio-economic scăzut, deseori asociat cu un nivel scăzut de educație, în general. Astfel, inclusiv accesul la metodele contraceptive este dificil, atât din punct de vedere informațional, cât și pecuniar“.
foto: Aimee Vogelsang
Cea mai importantă consecință: abandonul școlar
Ţara noastră se situează pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește numărul de adolescente însărcinate. Aproximativ zece mii de minore au născut numai anul trecut, iar multe dintre ele au deja al doilea copil. Dramatic este că s-au înmulțit simțitor cazurile de nașteri la adolescentele sub 15 ani. Dacă în anul 2000 erau 500, astăzi au ajuns la peste 800. Este destul de dificil de dat un număr exact, pentru că cifrele de multe ori sunt contradictorii, iar evidența nu o ține nimeni. „Sunt multe mame, mai ales la țară și în comunitățile de romi care nasc acasă. Fete care nici nu au știut că sunt gravide, n-au știut ce se întâmplă cu corpul lor. Mame care erau plecate din țară să muncească prin străinătate, bunici care sunt prea ocupați ca să le acorde atenție nepoților și viitoarele mame cărora le este frică sau rușine să întrebe ce se întâmplă cu ele. Eu cred că, chiar de la grădiniță, copiii ar trebui învățați câte ceva, cum ar fi diferența dintre corpul fetițelor și cel al băiețeilor. Din păcate, chiar și la vârste mai mari, părinții sunt cei care se opun cu vehemență unor cursuri de educație sexuală. La noi sunt opționale, lipsă sau tardive“, spune Ioana Cortaș, profesoară la un liceu din București. Tot ea susține că rata abandonului şcolar în astfel de cazuri este foarte mare: 90% din minorele care devin mame renunţă la şcoală, nu numai pentru că, în unele cazuri, aşa vor ele, dar și societatea le determină să recurgă la o astfel de măsură.
Alfred Bulai, sociolog, consideră că, „în anumite medii, căsătoria și relațiile sexuale referitoare la o femeie de sub 18 ani nu e o întâmplare de educație sau de faptul că este posibil să nu aibă cunoaștere. Vârsta de 18 ani la tinere e arbitrară, dacă nu se duc la școală, se pot mărita. Dacă e vorba de vârstele foarte mici, aici este o problemă socială reală. În ultimul secol a crescut media de vârstă la care se mărită româncele, deoarece au început să meargă la școală. Școala a mărit în mod artificial această vârstă. În general, dacă o sarcină apare sub vârsta de 14 ani, este din cauza absenței unor modele în familie, a controlului social la nivel de familie și comunitate.“
Multe mame speriate de consecințele unei nașteri la o vârstă fragedă aleg să-și abandoneze copiii prin spitale și maternități. Celelalte, care aleg să dea la schimb copilăria și adolescența pentru o viață nouă, mai trebuie să facă față unui alt obstacol: stigmatul unei societăți care mai degrabă le-ar pune bețe în roate, le-ar marginaliza, în loc să le ajute să revină la o viață normală. Și așa, practic doi copii pornesc în viață cu stângul, ignorați de o societate care de cele mai multe ori condamnă, decât să învețe să educe.
foto: Annie Spratt
Mortalitatea infantilă, una dintre consecințe
Pe lângă nașteri la vârste fragede, se înregistrează și un număr mare de bebeluși abandonați în maternități, dar și multe cazuri de mortalitate infantilă. Potrivit Fundației Salvați Copiii, cele mai multe dintre cauzele mortalității infantile din mediul rural în România ar fi putut fi prevenite dacă mama ar fi avut acces atât la informație medicală adecvată, cât și la asistență medicală constantă în timpul sarcinii. „Fenomenul este constant mai grav în mediul rural, astfel că, în 2015, potrivit datelor INSSE, rata mortalității infantile a fost de 10 la mie în mediul rural și de 6 la mie în mediul urban. În cifre absolute, din totalul de 1.493 de copii care nu au supraviețuit, 851 erau din mediul rural, respectiv 642 din mediul urban. Principala cauză a mortalității infantile în mediul rural rămâne accesul limitat la asistență medicală adecvată atât în supravegherea sarcinii, cât și în primele luni de viață a nou-născutului. O cercetare de teren efectuată de Salvați Copiii în 2012, în comunitățile defavorizate, a arătat faptul că 47% din femeile gravide la momentul cercetării nu au făcut nicio ecografie până la acel moment, 42% nu au făcut analizele recomandate, 37% nu au fost la niciun control ginecologic, iar 12% din acestea nu au fost controlate de medicul de familie. O altă caracteristică a nașterilor din mediul rural rămâne vârsta fragedă a mamei: aproximativ 36% mame din eșantion au născut primul copil înainte să împlinească 18 ani, iar vârsta medie a mamei la naștere este de 18 ani, cu mult sub media din populația generală.“
Fundația Salvați Copiii a demarat un program de combatere a mortalității infantile la nivelul întregii țări. „În acest demers care vizează cauzele profunde, structurale, ale mortalității infantile, mizăm mult pe parteneriatul cu serviciile medicale și sociale de la nivel local și județean, alături de suportul la nivel național, pentru că este crucial ca fiecare comunitate să își dezvolte în timp mecanisme de educare a tinerelor mame și de garantare a accesului la îngrijire medicală de calitate pentru mame și nou-născuți“, a subliniat Gabriela Alexandrescu, președinte executiv Salvați Copiii.
Andreea este o tânără mamă de 18 ani care locuiește într-o comunitate de lângă Iași și are o fetiță în vârstă de șase luni, pe nume Ana. Acum ele locuiesc într-o casă modestă, de două camere, împreună cu părinții ei și trei frați mai mici. Iubitul ei, cu care urma să se căsătorească, a părăsit-o când a aflat că este însărcinată. Au probleme financiare mari, iar din cauza sărăciei și a alimentației precare, mama a avut probleme de sănătate în timpul sarcinii, iar copilul a avut o greutate mică la naștere. Andreea și Ana sunt însă un caz fericit. Cu ajutorul cadrelor medicale implicate în proiectul Salvați Copiii, Andreea a învățat cum să aibă grijă de fetița ei, Anei i s-au făcut toate vaccinurile și a primit suport nutrițional pentru o dezvoltare normală. Tânăra mamă este în ultimul an de liceu și vrea să-și continue studiile pentru a-i oferi fiicei sale o viață mai bună.
Cum gestionează Marea Britanie problema
În ultimele două decenii, autoritățile din Regatul Unit au redus numărul de sarcini ale adolescentelor la jumătate, cu ajutorul introducerii educației sexuale în sistemul de învățământ și al bunei colaborări cu serviciile de sănătate, conform The Guardian.
Alison Hadley, director la un centru specializat, susține că în Marea Britanie toate domeniile de activitate sunt implicate: „Am realizat că problema mamelor minore trebuie să intereseze pe toată lumea. De la mediul de afaceri, sistemul de sănătate și educație la serviciile sociale. Am aflat că principala problemă este faptul că tinerii și tinerele nu știu că au dreptul să se informeze despre viața sexuală și le este rușine să-și procure metode contraceptive“. Lisa Fontanelle, membru al Organizației pentru Educație Sexuală Brook, povestește că participă la programe despre informare în școli și oferă suport mamelor minore: „Am aflat că tinerii își strigau cu disperare nevoia de informare. Pe parcurs am reușit să realizăm un program pentru tineri, care durează șase săptămâni. În cadrul programului, cei care doresc pot afla cum să prevină o sarcină, iar cei care sunt deja părinți tineri obțin sfaturi despre creșterea copiilor și integrarea socială“.
Lansat în 1999, programul britanic al Stategiilor Sarcinilor la Adolescente a avut ca scop, de la început, să scadă rata minorelor însărcinate, însă această scădere este în pericol în prezent, avertizează militanții. Kathy Burton, una dintre acestea, este directoare la Moat House din Cheshire și încearcă să le îmbunătățească viața tinerelor care au devenit mame până la vârsta de 18 ani. „Încercăm să le oferim o educație și să le ajutăm să-și găsească un loc de muncă după terminarea studiilor. Le învățăm cum să fie un părinte bun și cum să întârzie, pe cât posibil, o viitoare sarcină“, a povestit Kathy Burton pentru The Guardian. În cadrul centrului există patru profesoare, printre care și Kathy, care se ocupă de aproximativ 70 de tinere mame. Așteptările sunt mari, iar realizările, pe măsură. Toate fetele din organizație reușesc să treacă examenele finale și să se angajeze. Pe lângă cursurile de matematică și engleză, tinerele mame învață despre educația sexuală, cum să-și îngrijească bebelușii și cum să întârzie viitoarele sarcini.
Text: Andreea Tudorică
Citește și:
