Nominalizată pentru Debut la Gala Premiilor UNITER 2019 pentru rolul Teo din spectacolul „Fata Morgana” de Dumitru Solomon, direcția de scenă Victor Ioan Frunză, producție Teatrul Dramaturgilor Români, Blanca Doba a pășit cu încredere și determinare pe drumul actoriei. S-a născut la Arad, unde și-a petrecut adolescența și a pătruns tainele teatrului, iar apoi a absolvit Licența la Cluj și Masterul la București.
Artistă din fire, Blanca Doba vine dintr-o familie de actori-păpușari, alături de care face (și acum) drumeții pe munte. Imediat după absolvire, în 2017, participă la Gala HOP, unde obține Premiul pentru cea mai bună actriță – secțiunea Individual. Are deja două colaborări cu reputatul director de scenă Victor Ioan Frunză, dar și cu Vlad Cristache. Prezența ei pe scenă e pe cât de serafică, pe atât de vulcanică. Crede în responsabilitatea actorului față de meserie, în respectul față de public și în munca neîntreruptă pentru performanță.
Îți place să vorbești despre tine?
Nu neapărat. Nu cred că zic întotdeauna ce gândesc și ce cred.
Intenționat?
Da, oarecum intenționat, pentru că nu vreau să fiu ca o carte deschisă. Dar asta nu înseamnă că mint, ci doar că formulez altfel, nu foarte concret.
Atunci care crezi că e rolul unui interviu pentru un actor?
Chiar mă gândeam recent ce poți să zici, de fapt, în interviuri. Dacă zici ceea ce crezi sau, dacă nu ești de acord cu majoritatea, poți fi foarte ușor judecat.
Ești atât de tânără și, totuși, destul de cunoscută. Cum te-au găsit toate întâmplările frumoase de până acum?
Cred că începând cu Gala HOP care a fost o experiență extrem de frumoasă. Am terminat facultatea cu gândul de a participa și mi-am pregătit toată vara momentul de Cehov, singură, în Cluj. Mi-am impus că trebuie să duc totul până la capăt și să trec prin provocarea asta. Cu toate că îmi era destul de greu, doar ce terminasem licența. Aveam 21 de ani atunci… Hm, chiar e greu să vorbesc despre mine (mai ales la trecut). Nu m-am dus cu scopul de a câștiga, ci de a mă simți bine în timp ce îmi prezint momentul în fața unui juriu. A fost prima dată când participam la un concurs de teatru, deși nu l-am simțit ca pe o competiție. Mai degrabă l-am considerat un festival, unde și jucai, și participai la workshopuri, erai și la mare… Au fost patru zile pline. Îmi doream mult ca după Gala HOP să știu ce fac cu viața mea, dacă îmi voi practica meseria, dacă mă va vedea cineva.
Ți s-a părut o confirmare participarea la HOP?
Da. Știu că majoritatea consideră că Gala HOP nu te ajută deloc, indiferent că ești câștigător sau doar participant. Nu pot zice că m-am lansat neapărat după Gală, dar am întâlnit niște oameni care, după câteva luni de zile, m-au căutat și cu care am stabilit o conexiune mai puternică. E bine să te cunoască oamenii. Mi-a deschis niște uși, nu instant, dar pe termen lung.
Vii dintr-o familie de artiști. Simți că îți clocotește în sânge teatrul sau l-ai descoperit pe parcurs?
Simt că îmi clocotește… e o expresie foarte frumoasă. De mică îmi doream să fiu actor-mânuitor, ca mama, și abia pe la liceu mi-am dat seama că vreau să încerc teatrul clasic. Gândul de a încerca teatrul pentru copii nu mi-a dispărut niciodată. Aș fi dispusă să fac un astfel de spectacol pentru că știu ce înseamnă.
Te-a ajutat zona asta să înțelegi altfel arta teatrului?
Până la o anumită vârstă fragedă credeam că teatrul de păpuși e singurul care există, dar, după ce m-am întâlnit cu teatrul clasic, mi-am dat seama că teatrul clasic e și mai interesant. M-a ajutat să înțeleg că e mult mai dificil să te adresezi unui public format din copii.
În perioada liceului ai făcut parte dintr-o trupă de teatru francofonă, Amifran. Ce ți-a oferit experiența de acolo?
Probabil să aprofundez tainele teatrului. Prin clasa a VII-a am fost prima dată la Teatrul Clasic „Ioan Slavici”, apoi a urmat experiența în trupa de teatru coordonată de Florin Didilescu. Atunci am descoperit și în practică teatrul clasic. Faptul că am jucat în altă limbă m-a ajutat să învăț mai bine franceza, iar mediul de lucru era unul extrem de profesionist pentru o trupă de amatori. Cred că a pus bazele a ceea ce înseamnă meseria de actor.
Crezi că ți-a facilitat un viitor rol într-o limbă străină?
Auzisem că e diferit, dar mi-am dat seama că nu e chiar așa de greu dacă știu ce zic și cunosc bine personajul, textul și pronunția. Nu m-a influențat în niciun fel limba franceză. Aș fi făcut rolul la fel și dacă îl jucam în română.
Studenta Blanca a înțeles în facultate despre teatru că…
Trebuie respectat faptul că spectatorul îți oferă cel puțin o oră și jumătate din viața lui ca să fie acolo cu tine. În același timp, cât de importante sunt disciplina și stăpânirea unei tehnici. Cred că nu e totul aleatoriu, iar meseria asta nu se poate face doar din talent, ci necesită foarte multă muncă. Talentul fără muncă e degeaba.
Asta ai descoperit în studenția la Cluj. Dar la București?
Mi-a confirmat ce învățasem deja. Oamenii care se dedică acestei meserii vor ajunge să facă lucruri frumoase și să depășească mediocritatea.
După ce ai trecut prin două școli de teatru diferite, crezi că există vreo rețetă a unui actor bun?
Nu știu dacă există o rețetă fixă pentru un actor bun. Cred enorm în disciplină, dedicare, implicare și muncă. E posibil ca cele patru combinate să formeze un actor bun. Mai ales unul tânăr.
Și dacă le ai pe toate astea, care ar fi următorul pas?
Șansa. Degeaba le ai pe toate dacă nu vine șansa.
Care e acel je ne sais quoi al tău?
Cred că sensibilitatea transpusă în abordarea personajelor.
Chiar de la începutul carierei tale ai avut ocazia întâlnirii cu regizori de excepție. Cum te-a îmbogățit întâlnirea cu domnul Victor Ioan Frunză?
Domnul director de scenă Victor Ioan Frunză m-a observat la Galactoria și apoi m-a chemat la niște lecturi. În urma acelora, am ajuns să lucrăm împreună la Fata Morgana și apoi la Livada de vișini. Au fost primele două proiecte pe care le-am făcut imediat după terminarea facultății. Mi s-au părut două mari provocări pentru că erau foarte multe necunoscute, dar atât el, cât și trupa, m-au ajutat mult să îmi canalizez energia și munca într-o direcție profesionistă și benefică pentru un tânăr actor, aflat în formare încă. Felul lor de-a fi și stilul în care lucrează și-au pus amprenta asupra mea. Mă bucur că am avut șansa să lucrez cu ei!
Citește continuarea interviului pe yorick.ro
