De Ziua Îndrăgostiților sărbătorim animalele care se iubesc atât de mult încât stau la propriu lipite unele de altele.
Odată ce ai găsit acea persoană specială, e greu să-i mai dai drumul. La fel se întâmplă și în cazul animalelor care se atașează la propriu de partenerii lor – unele pentru moment, altele pentru câteva ore și altele chiar pe viață. În regatul animalelor, comportamentele „lipicioase“ de acest gen ajută la succesul procesului reproductiv. De la romanticelel îmbrpțișări amfibiene la locuitorii adâncurilor oceanelor care demonstrează că expresia „doi ca unu“ poate fi adevărată.
Ziariștii de la National Geographic au făcut o trecere în revistă a acestor animale pentru a sărbători cum se cuvine Ziua Îndrăgostiților.
Doi ca unul
Când trăiești în adâncurile întunecate ale oceanului, să-ți găsești un partener poate fi înșelător. De aceea, peștele undițar are o tehnică mai puțin ortodoxă pentru a-și păstra iubita: o mușcă și o blochează.
În final, corpurile celor doi amorezați se unesc, cu totul, adică cu tot cu sistemele circulatorii. Potrivit unui articol din martie 2018 din National Geographic, „masculul ăși pierde ochii, aripioarele și mare parte din organele interne, servind doar ca bancă de spermă pentru atunci când femela este pregătită să depună icrele“.
Care este recompensa lui? Generațiile viitoare îi poartă genele, în timp ce iubita îi furnizează minimum de hrană de care are nevoie pentru a supraviețui. În unele specii de pește undițar, femelele pot avea chiar mai mulți mascului atașați de ea în același timp și poate depune icre cu ei toți.
Sufocată de atâta dragoste
Femela de șarpe cu jartiere roșii, o specie originară din Manitoba, Canada, nu duce lipsă de potențiali iubiți. Potrivit lui Christopher Friesen de la Universitatea din Wollongong din Australia, o femelă poate fi urmărită chiar și de 30 de masculi în același timp, împachetând-o la propriu cu dragostea lor.
Totul începe când masculii se trezesc din hibernare primăvara, gata de împerechere. Ei așteaptă să apară o femelă potrivită. După 3-4 săptămâni de așteptare, masculii o îmapchetează și formează ceea ce se cheamă „mingea de împerechere“.
Totul durează cam 15 minute și se termină cu un singur norocos care se împerechează și-și lasă o masă gelatinoasă pentru a-i respinge pe ceilalți masculi, spune Friesen. Odată ce femela s-a reprodus, se strecoară în afara mingii de masculi, urmându-și calea.
Deși masculii sunt foarte pasionali în această acțiune, ei știu când este timpul să-și vadă de dreaptă. „Numărul masculilor începe să scadă în timpul copulației, iar ei ăși dau seama când femela s-a împreunat, dar nu cu ei, și atunci ei încep o nouă căutare“, spune Friesen.
Lipiți bine de tot
Insectele-băț sunt cunoscute pentru perioada lor extrem de mare de împerechere – o pereche de insecte-băț indiene pot rămâne împreunate timp de 79 de zile, și împerecherea în sine poate ține zile sau săptămâni.
Oamenii de știință au observat că alte specii din acest tip de insecte rămân „blocate în iubire“până la 139 de ore, fiind vorba de cel puțin nouă acuplări în acest timp. Odată ce un mascul țintește o domnișoară, se urcă pe ea și o prinde folosindu-se de picioare. Potrivit unui studiu realizat de entomologul John Sivinski în anul 1978, femelele rareori încearcă să se dezlipească de mascul; iar ori de câte ori au încercat să se elibereze, niciodată nu au reușit.
Dar de ce stă lipit masculul atât de mult? În cea mai mare parte ei urmăresc să nu vină alți rivali, sau cum spune Gwen Pearson de la Departamentul de Entomologie de la Universitatea Purdue, probabil că masculii se împerechează de mai multe ori, dar și țin la distanță alți masculi care ar putea fi ei norocoșii în locul lui.
Îmbrățișări romantice
În afară de câteva specii, broaștele au un mod special de a se împerechea. Un mascul fecundează ouăle femelei în afara corpului ei, făcând această treabă imediat ce ea le elimină.
Masculul se angajează și într-un gest romantic – o îmbrățișare lungă cunoscută sub numele de amplexus (denumirea latină a cuvântului „îmbrățișare“). Pentru a se poziționa, el își plasează mâinile pe talia ei și nu-i dă drumul ore întregi sau chiar zile – durata variază de la specie la specie. O pereche de broaște Andean a fost observată îmbrățișată timp de patru luni, potrivit Muzeului American de Istorie a Naturii.
Aceste amfibii pot avea până la șapte poziții sexuale, care variază de la specie la specie.
Dar nu întotdeauna masculul este cel care ia inițiativa îmbrpțișării. Potrivit unui articol din 1986, apărut în revista Herpetologica, cu masculul cocoțat în spatele ei, femela de broască coqui folosește răsucirea încheieturii piciorului în timpul îmbrățișării. Coqui, originară din Puerto Rico, este una din puținele specii care fecundează ouăle intern, iar despre acrobațiile femelei se presupune că ajut la transferul spermei. Amplexus nu este specifică broaștelor – tritornii și crabii cu cocoașă folosesc aceeași tehnică de acuplare.
Puii care nu le dau drumul
Nu numai iubiții nu se dezlipesc unul de altul; uneori și puii stau lipiți de cuplurile care se împerechează. Cimpanzeii Bonobo sunt cunoscuți pentru înlocuirea amorului cu agresiune (în comparație cu cimpanzeii obișnuiți). De aceea cercetătorii observă deseori pui de bonobos lipiți de mamele lor în timp ce acestea se împerechează.
Deși este obișnuit faptul ca puii de primate să stea agățați de mamele lor când sunt mici, bonobos au parte de mai mult sex fără a se reproduce decât alte specii de maimuțe mari, potrivit Vanessei Woods, om de știință de la Departamentul de evoluție antropologică de la Universitatea Duke. Asta înseamnă că ele se împerechează din alte motive de cât procrearea, inclusiv pentru a se elibera de tensiune.
Puii de bonobo stau cu mamele lor până la vârsta de 5 ani, spune Woods.
Fie că așteaptă cu răbdare un partener care o „împachetează“ cu dragoste, fie că se angajează într-o îmbrățișare romantică și lungă, toți acești iubăreți lipicioși au același scop: să-și transmită mai departe genele, Tehnicile lor de împerechere, uneori extreme, sunt adaptări speciale care le ajută speciile să supraviețuiască.
