Adicția sau dependența, așa cum este mult mai cunoscută în limbajul comun, este definită de o gândire obsesivă și o nevoie compulsivă de droguri, alcool, alimente, sex sau alt tip de comportament, în ciuda consecințelor negative rezultate.
Potrivit hipnoterapeutului Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, dependența include dezvoltarea toleranței combinate cu simptomele de sevraj. În plus față de toleranță, un dependent va experimenta pofte fizice intense și o obsesie emoțională de a-și lua „drogul” indiferent de consecințe. Dependența se dezvoltă de-a lungul timpului și, de obicei, începe cu un abuz.
„Pentru a atenua durerea emoțională sau fizică, o persoană ar putea experimenta diverse substanțe sau comportamente de apărare. În mod alternativ, poate folosi droguri, tutun sau alcool într-un cadru social și poate decide să le încerce din nou doar pentru a se distra. Scutită de sentimentele de disconfort, poate continua să consume a doua oară, a treia oară și așa mai departe. În curând, persoana ajunge să consume pentru a menține efectele dorite ale euforiei și pentru a scăpa de durerea interioară sau realitatea tulburătoare. Problemele originale sunt lăsate astfel nesupravegheate și / sau nerezolvate. Dacă persoana nu a avut probleme la începutul consumului, acum au fost create probleme ca urmare a utilizării. Încercările constante de a satisface poftele organismului de droguri sau alcool devin noua realitate a persoanei. Timpul și eforturile alocate pentru consum devin vitale în viața individului. După ce dependentul este complet înrădăcinat în ciclul dependenței, apar consecințele asupra sănătății, financiare, sociale și emoționale”, explică hipnoterapeutul Eugen Popa.
Specialistul afirmă că dependențele cele mai frecvent întâlnite la oameni sunt: la nivel de substanțe (alcoolul, nicotina, drogurile, zahărul, medicamentele), la nivel de comportament (dependențe în context de comportament alimentar: anorexie, bulimie, dependenţa de jocurile de noroc, dependenţele afectiv-sexuale – de sex sau de iubire, dependenţa de muncă – „workaholism”, dependenţa de putere și control asupra celorlalţi, inclusiv prin violență și agresivitate, dependenţele de realitatea virtuală, computer si internet (rețele de socializare, jocuri online, pornografie), dependenţa de religie şi misticism, de practici spirituale și ritualuri, dependeța de sporturi, exerciţii, asociată cu dopajul. În cazul femeilor, poate apărea o dependența față de un standard de frumusețe.
Dependența ca o boală
La nivel mondial, dependența este definită ca o boală de majoritatea asociațiilor medicale. Ca și diabetul, cancerul și bolile de inimă, dependența este cauzată de o combinație de factori comportamentali, de mediu și biologici. Factorii de risc genetic reprezintă aproximativ jumătate din probabilitatea ca un individ să dezvolte dependență. „Dependența implică schimbări în funcționarea creierului și a corpului. Aceste modificări pot fi determinate de utilizarea substanțelor de risc sau pot exista în prealabil. Consecințele dependenței netratate includ adesea alte tulburări de sănătate fizică și psihică care necesită îngrijiri medicale. Dacă este lăsată netratată în timp, dependența devine mai severă, dezactivând și periclitând viața”, explică hipnoterapeutul Eugen Popa.
Tratarea adicțiilor și dependențelor
Adicția (de orice fel) are de puține ori o explicație evidentă, deoarece se ascunde într-o parte a minții, o parte inconștientă, care controlează activ lucrurile, provocând experiența sau comportamentul nedorit. Această parte a minții s-a format în timpul experiențelor de viață (condiționare), astfel că cea mai eficientă cale de a o rezolva problema este recondiționarea.
„La un moment dat în viața ta ai învățat să mergi, să vorbești, ai deprins aptitudini complexe. De fiecare dată când ai învățat ceva nou, în mintea ta a avut loc o schimbare. Ceva a fost adăugat, care nu era acolo înainte, o „parte” nouă a minții tale s-a dezvoltat. Astfel de „părți” s-au format și continuă să existe în subconștientul tău, și este posibil să îți controleze comportamentul fără ca tu să fii măcar conștient de acest lucru. Fumătorii aprind țigara fără să se gândească la asta, multe alte comportamente obsesive sunt comune, unele dintre ele funcționale, dar unele dintre ele disfuncționale. Multitudinea de părți mentale care apar de-a lungul vieții funcționează de obicei în armonie una cu alta, având un scop și o direcție comune. Uneori, una sau mai multe părți pot acționa independent și pot provoca anumite disfuncționalități, ceea ce duce la dorința de a schimba ceva; totuși, aceste situații sunt rare, și cooperarea pare să fie regula. Acest fapt sugerează că trebuie să existe un fel de comunicare între părțile care alcătuiesc subconștientul”, explică Eugen Popa.
Terapia Yageriană
Pe acestă terorie se bazează Terapia Yageriană (tehnică gândită și creată de Edwin K. Yager, Ph.D., profesor de psihiatrie practică la Facultatea de Medicină a Universității California din San Diego), una dintre cele mai eficiente și ușor de realizat tehnici care poate fi folosită pentru a descoperi ce anume generează dizarmonia, problema care declanșează adicția.
Terapia Yageriană recunoaște ca ipostaze ale psihicului trei entități: conștientul, subconștientul și extra-conștientul. Terapia se axează pe faptul că subconștientul este constituit dintr-o multitudine de părți condiționate, ce au apărut în urma experiențelor de viață.
Extra-conștientul este considerat a fi o entitate de inteligență superioară pe care o posedă orice ființă umană. Acesta are rolul de a armoniza și a unifica părțile aflate în subconștient. În Terapia Yageriană extra-conștientul comunică cu subconștientul identificând acele părți care sunt în dezacord cu dorințele conștiente ale clientului și îi modifică într-un mod negativ comportamentul. Această parte a minții poartă denumirea de Centrum, denumire aleasă pentru că este una neutră, care nu încalcă sau lezează credințele spirituale sau religioase ale omului putând astfel să fie folosită de oricine, în orice condiții.
Terapia Yageriană este o metodă recunoscută ca fiind extrem de simplă, dar nicidecum simplistă, extrem de eficientă, o metodă care se bazează pe valorile profund umane pe care fiecare dintre noi le are undeva în interiorul său. Acestă metodă este definită perfect în trei cuvinte: simplă, eficientă, profundă.
„Pe extraordinarul dr. Edwin Yager l-am avut invitat în București în anul 2014 când, în cadrul Asociației Române de Hipnoză, am organizat primul curs de Terapie Subliminală din țară, predată chiar de creatorul său. Ulterior, pentru a evita confuzia legată de o posibilă legătură între tehnică și mesajele subliminale, Dr Yager a hotărât să-i schimbe numele în Terapia Yageriană. Terapia Yageriană avut un succes extraordinar, fiind acum folosită de mulți terapeuți români în cabinetele lor de consiliere. Minunat la această tehnică este și că odată ce o înțelegi și înveți să o aplici, vei putea apela la ea în orice moment, oriunde te-ai afla, complet autonom”, declară Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, Eugen Popa.
