Viața e grea, limpede și simplă. Este un adevăr care va trece testul timpului. Respingerea este de departe una dintre cele mai dificile realități, fie că vine sub forma unei despărțiri, a pierderii unei prietenii, a neacceptării într-o școală sau a pierderii slujbei. Sentimentul respingerii , indiferent de natura acesteia, poate fi extrem de dureros.
Dacă-i permitem, respingerea ne poate paraliza de teamă – teama că nu suntem destul de buni, destul de inteligenți, de frumoși, pur și simplu nu suntem destul de…Îi putem permite sentimentului de respingere să stabilească traiectoria gândurilor noastre, să ne schimbe comportamentul și, în final, viețile.
Până la urmă însă, sentimentul de respingere nu trebuie să aibă ultimul cuvânt. Trebuie să ne întoarcem înapoi la plnașeta de desen. În loc să vedem respingerea ca pe o înfrângere sau ca pe un final, de ce să nu o vedem ca pe un nou început, o șansă de a o lua de la capăt? Știu că a fost un sentiment devastator. S-ar putea să te fi surprins cu garda jos și să te fi îngenuncheat, dar există speranță pentru tine.
Ce-ar fi dacă tot ce ar fi nevoie să facem este să nu privim asta ca pe o bătălie pierdută, ci ca pe o schimbare de perspectivă? Toate respingerile dețin adevăruri universale și lecții pe care le putem lua cu noi pe drum înainte. Așa că ia-ți cele mai comode încălțări pentru drumeție, și hai să urcăm pe acest făgaș.
foto: Luis Galvez
Nu lăsa sentimentul de respingere să te definească
Aici mă simt și eu vinovată. Ori de câte ori o relație nu a funcționat, mă gândeam că ceva nu era în regulă cu mine. Că sunt destul de drăguță. Că nu sunt destul de spirituală. Că nu sunt destul de bună. Sau sunt prea mult. Când am fost concediat recent de la ultimul job, a fost atât de simplu să cad în această capcană de a permite pierderii unui serviciu să-mi stabilească valoarea. Am început să mă gândesc „poate că nu sunt o scriitoare bună. Sunt un editor îngrozitor. Sunt oameni care se descurcă mai bine decât aș putea eu să mă descurc vreodată. Nu sunt destul de bună.“
N-am trecut toți prin asta? Când pierdem ceva care este foarte important pentru noi, un loc de muncă, o căsnicie sau o prietenie, îi permitem pierderii să-i comunice minții noastre lipsa valorii noastre. Nici că ar putea să fie mai departe de adevăr. Carierele noastre, visurile, pasiunile – lucrurile și oamenii pe care îi iubim – pot începe foarte ușor să ne definească odată ce le-am pierdut. Te provoc să nu lași așa ceva să se întâmple. Știu că este greu, dar nu uita că nimeni și nimic nu poate determina cât valorezi. Valoarea ta este intrinsecă, adică nu poate fi schimbată.
Permite-i unui „nu“ să pună bazele încrederii
Asta ar putea să sune aiurea, dar ori de câte ori auzi un „nu“, un „ne pare rău, dar trebuie să renunțăm la tine“ sau un „nu ești tu de vină, eu sunt“, fii recunoscător. O ușă închisă te eliberează de ceva ce nu ți se potrivea cel mai bine. Asta este tot ce înseamnă un „nu“. Ține capul sus și mergi mai departe.
Acest „nu“ te va întări și te va face și mai puternic. Dacă lucrurile ar fi mereu ușoare și tot ce am auzi ar fi numai „da“, atunci nu am mai ști cum arată adaptarea, revenirea în formă. Respingerea este momentul perfect pentru a vedea din ce material suntem făcuți: perseverență, rezistență, putere sau duritate. Încrederea se construiește pe momente grele care durează.
foto: Kinga Cichewicz
Înconjoară-te de voci pozitive
Când mi-am pierdut locul de muncă anul acesta, nu am spus multor oameni. Am păstrat asta în mare parte pentru mine pentru că eram șocată. Sufeream și mă aflam într-o stare sensibilă. Știam că oamenilor cărora le-am spus vor fi aceia care mă vor lăsa să sufăr după această pierdere și mă vor încuraja, apoi. Aveam nevoie de oameni care să stea în aceeași groapă cu mine, și care apoi să mă ajute să urc atunci când eram pregătită.
Când te confrunți cu respingerea, de orice fel ar fi ea, este dureros, foarte dureros. Încărcătura sentimentului de respingere devine mai ușoară atunci când soliciți ajutor pentru a o căra. Înconjoară-te de acei oameno pozitivi care vor fi vocea încurajării. Povestește-le despre sentimentul respingerii pe care îl trăiești. Introdu-i în toate sentimentele tale de șoc, tristețe, suferință și teamă. Fii 100% real. Este momentul tău de suferință. Nu vorbi cu oameni care te vor face să te îngrijorezi sau care îți vor permite să rămâi în starea de milă sau de amărăciune. Vocile pozitive sunt cheia.
foto: Kinga Cichewicz
Obișnuiește-te cu ideea că este doar temporară
Respingerea este adeseori neprevăzută. Nu o vedem când se apropie și este dificil de știut când – ea și sentimentele care rezultă din cauza ei – se va termina. Neexistând un răspuns clar, putem alege să ne amintim că acest este doar un moment în orarul și agenda poveștilor noastre. Este numai un capitol. Acum nu înseamnă întotdeauna. Furtunile întotdeauna se termnină. Este numai o chestiune temporară.
Revino în joc
Scutură-te și ridică-te. Acesta este probabil cel mai important adevăr de care să-ți amintești. Respingerea se poate resimți ca un pumn în stomac. Te lasă fără suflare și te trimite la pământ, dar nu trebuie să rămâi acolo. Te poți ridica. Este o alegere. La început o să te doară, dar ridică-te indiferent de ce simți. Respingerea nu este sfârșitul poveștii tale.
Text scris de Stephanie Taylor și tradus din revista Darling
Citește și:
