BBC prezintă într-un amplu reportaj povestea a trei britanice care regretă că au făcut copii și motivele care le-au făcut să ajungă la astfel de sentimente.
Cei mai mulți părinți sunt de acord că copiii înseamnă muncă grea, dar puțin probabil să spun că recompensele depășesc provocările. Să simți altfel nici nu se poate descrie, dar sunt femei care regretă că au copii. Trei femei i-au povestit Victoriei Derbyshire de la BBC cum este să-ți dorești în secret să nu fi devenit niciodată mamă.
Povestea lui Rachel
„Dacă aș putea da timpul înapoi, n-aș mai fi făcut copii“, spune Rachel care are acum 50 de ani. Are trei copii – cel mai tânăr are 17 ani -. iar în tot acest timp a fost o mamă singură, motiv pentru care chiar a fost lovită în față de realitate. „Au fost momente când nu m-am simțit suficient de matură să fiu responsabilă pentru cineva, aceste mici ființe care aveau nevoie de mine pentru a trăi“, spune ea. „Era ca un ciclu care nu se mai termina: puneam biberonul , sânul sau mâncarea în gura lor, ca aceasta să iasă pe partea cealaltă – și mă gândeam cum naiba să găsesc ceva distractiv în așa ceva? Îmi venea să țip pentru că nu era nimic adevărat din ceea ce crezusem că o să se întâmple. Dacă ești făcută să fii mamă este nemaipomenit, și este minunat că ai ceea ce ți-ai dorit, dar când nu ești așa nu faci decât să te arunci singură într-o capcană“.
Rachel admite că nu s-a gândit suficient de mult cum ar putea maternitatea să-i afecteze viața ă. Dacă și-ar fi dat seama, nu ar mai fi avut copii. „Mă simt vinovată să spun asta, pentru că îmi iubesc foarte mult copii“, spune ea. „Te simți ca și cum nu ai fost o mamă bună și este o vină pe care trebuie să o cari după tine mereu. Nu dispare niciodată și te întrebi dacă ei știu. Dar viața nu ar trebui să fie despre cum să renunți la viața ta, la libertatea ta, pentru ca ei să aibă o viață“.
Este dificil pentru ea să admită, pentru că „oamenii cred că nu ești o persoană bună“.
Rachel este disperată și nu vrea ca femeile care simt la fel ca ea să fie discreditate. „Mă simt așa de singură. Mă simt de parcă este ceva greșit cu mine. Dacă aș fi avut cu cine să vorbesc și pe cineva care să mă înțeleagă, aș fi putut poate să mă descurc mai bine cu maternitatea“.
Povestea lui Alison
„Tocmai am văzut o familie într-o casă cu grădină, și copiii venind de la școală – un basm“, spune ea. Alison este înfiată și dintotdeauna și-a dorit să aibă o familie a ei. Nu a știut până să-l nască pe primul ei fiu că nu este o femeie făcută să fie mamă. Disperată să iasă din casă și să scape de noul ei rol, s-a întors la muncă după 6 luni. „Mi-aș lua niște zile libere și l-aș lăsa cu o bonă numai ca să am o zi pentru mine“, spune ea. „Nu e că n-aș vrea să petrec timpul cu el, dar nu știam ce să fac, nu mă pricepeam să mă joc, să inventez jocuri pentru el“.
Dorindu-și ca fiul ei să nu fie singur, ea și soțul ei au mai făcut un fiu. Ambii copii sunt acum la facultate. Ea admite că dacă ar fi știut ce știe acum, nu ar fi devenit niciodată mamă. „Nevoile și dorințele celorlalți sunt întotdeauna pe primul loc. Mantra pentru ultimii 20 de ani a fost „dacă toți ceilalți sunt fericiți, atunci și eu sunt fericită“, ceea ce este o adevărată păcălire uneori“, explică ea. „Puteam să am o carieră mai bună. Am învățat 15 ani, este destul de limitat pentru o carieră“.
Alison spune că își iubește foarte mult copiii, dar admite că privind în urmă era prea egoistă ca să-i aibă. „Invidiez venirea lor în timpul meu“. Ea spune că femeile nu vorbesc despre asta de teamă să nu fie judecate. „Nu vor să fie văzute ca fiind egoiste. Faza e că oamenii spun că dacă nu ți-ai dorit copiii atunci ești o mamă rea“.
Este un fenomen des întâlnit?
Este imposibil să știm câte femei simt la fel, pentru că sunt foarte puține care vorbesc deschis despre asta. Dar în anul 2016, un studiu german efectuat de YouGov a relevat că 8% din cei 1 200 de participanți au spus că regretă că au devenit părinți. În 2015, un sociolog israelian, Orna Donath a publicat un studiu cu femei care au declarat în totalitate că regretă că au făcut copii. Ea descrie „dorința de a înapoia maternitatea“ ca „o experiență maternă neexplorată“. Femeile care admit că au regrete sunt convinse că asta este diferit de depresia post-natală.
Povestea lui Joy
Pentru Joy, care a născut-o pe fiica sa acum 20 de ani, conștientizarea faptului că nu voia să devină mamă a venit devreme. „Toată lumea spune cât de binecuvântați sunt cu un copil și povestește despre această iubire fabuloasă care i-a cuprins. Eu nu am simțit nimic din astea. Totul era doar o uriașă responsabilitate“, spune ea.
Se luptă să privească cu afecțiune și duioșie în urmă la primii ani din viața fiicei ei. „A fost dificil, era o supraviețuire de la o zi la alta. Cred că toate mamele trec prin asta, doar că nu găseam nimic despre care să spun că chiar mă bucur. Totul era lipsit de culoare.“
Joy crede că-i lipsește instinctul matern care le face pe celelalte mame să se bucure de copiii lor. „M-am întrebat mult timp dacă (celelalte mame) erau serioase atunci când spuneau că este așa minunat precum spuneau, și că poate într-o zi vor fi sincere si vor fi sincere cu mine“, spune ea. „Nu mi se părea că sunt genul acela de mamă caldă, iubitoare și protectoare. Voiam să mă întorc la serviciu. Voiam să-mi continui cariera, afacerea pe care o puneam pe picioare, iar asta nu era decât un plus care apăruse în viața mea“.
Crescând, fiica lui Joy s-a îndoit de dragoestea mamei ei „pentru că nu eram așa cum mă voia societatea“, spune Joy. „O iubesc“, insistă ea, „dar nu suntem foarte atașate una de alta“.
Joy spune că dacă mai multe femei s-ar deschide în privința sentimentelor poate că ar fi mai pusă mai puțină presiune pe femei să devină mame. „Suntem mult mai multe decât se știe. Ar fi grozav ca femeile să devină sincere cu adevărat cu ele însele și dacă să aibă un copil și o familie este foarte important pentru ele atunci să o facă din toată inima. Dar dacă simți acolo în tine că e ceva care zice că nu ești făcută pentru asta, atunci să nu te temi sau să-ți fie rușine să te ridici în picioare și să spui „sunt cineva care nu vrea să fie mamă. Nu vreau copii“.
Toate numele au fost schimbate.
Traducere și adaptare Andreea Tudorică
