Pe 9 ianuarie 1908, cu o impresie destul de neclară, Simone de Beauvoir a deschis ochii, a pipăit lumea, a negat-o, apoi a încercat să și-o apropie din nou, refuzând astfel să rămână un simplu om al timpului său. Micuța Simone, pentru care lumea, la început, nu părea decât un amestec de ceva roșu, ceva negru și ceva cald, așa cum vedea ea apartamentul familiei din bulevardul Raspail, se temea cu fiecare zi care trecea că nu va mai putea sta pe genunchii mamei ei, că se va transforma într-o ființă care spune ,,eu fără a mai fi eu.’’ Așadar, fără să se amestece cu restul oamenilor obișnuiți, alege un drum doar al ei, care se înfundă într-o singurătate intimă, atât de previzibilă.
Într-o epocă strânsă în corsetul tradiției, Simone de Beauvoir se naște o modernă. Mai târziu, ea exclude rutinele, exclude convențiile și dezvoltă o repulsie față de instituțiile burgheze. Însă asta nu e doar o formă de rebeliune, ci, din contră, ceva mult mai profund de atât, căci, odată ce vocația intelectuală devine mai clară, ea își îndreaptă atenția asupra omului, atât de trădat de propriile nevoi și interese. Alături de Jean-Paul Sartre, pe care îl iubea încă de când studia filosofia, un liber-cugetător radical, care nu se amesteca cu nimeni, Simone pune bazele unui proiect existențialist, în care omul nu mai este un simplu spectator, ci însuși personajul cu decizie totală asupra propriei vieți.
Dar cine a fost Simone de Beauvoir înainte de a deveni Simone de Beauvoir? Înainte de a scrie „L’invitée’’ și de a fi refuzată de mai multe edituri, pe când avea doar 27 de ani? Înainte de a publica, la 41 de ani, ,,Al doilea sex”, un proiect existențialist (etic, filosofic, literar), în care își expune principiile asupra contingenței și libertății femeilor? Înainte de a câștiga, la 46 de ani, premiul Goncourt pentru romanul „Les Mandarins”, totuși neprezentându-se la restaurantul Drouant să-l ridice? Înainte de a redacta, la 65 de ani, Manifestul celor 343, în care tot atâtea femei afirmă că au făcut avort, manifest ce va duce mai târziu, în 1976, la adoptarea Legii Veil, care legalizează avortul? Înainte de a deveni, la 66 de ani, președinta Ligii pentru apărarea drepturilor femeilor? Cine a fost fetița cuminte, care l-a refuzat pe Dumnezeu încă de când avea doar 14 ani?
Simone simte nevoia acută de a fi plăcută, de a fi admirată. Simone preia niște idei fixe, pe care și le însușește complet. Simone așteaptă întotdeauna ceva de la viață. Simone este mereu grăbită, ca și cum timpul ar fi pe ducă. Simone disprețuiește o atitudine călduță. Simone merge până la capăt, pentru că totul trebuie să fie justificat printr-un soi de necesitate. Însă, în ciuda atâtor ambiții, Simone cunoaște și gustul amar al suferinței, căci fetița caraghioasă, la început adorată de toată familia pentru mândria nonșalantă de care doar un copil de 4 ani este capabil, devine adolescenta neînțeleasă, radicală, ale cărei inteligență și intransigență o conduc spre singurătatea încăpățânată pe care, de multe ori, o confundă cu superioritatea.
Simone ajunge în mijlocul oamenilor, înconjurată de mii de femei, să lupte pentru drepturile lor, să strige în numele egalității, refuzând, încă de mică, ideea de căsătorie. I se pare o nedreptate ca un soț să-i răpească liberatatea de a vărsa câteva lacrimi noaptea, căci pentru ea plânsul era o formă de viață fără martori. I se pare o nedreptate ca un necunoscut să o ia de lângă părinții pe care i-a iubit timp de 20 de ani. Așa că, fugind de ideea de servitute și promiscuitate, Simone își îndreaptă întreaga dragoste spre tatăl ei, pe care îl vrea doar pentru ea. Atât timp cât se simte copilul adorat al bărbatului elegant, fermecător, al veșnicului nemulțumit de la marginea burgheziei, Simone este fericită, însă chiar și fericirea își are momentele ei de capriciu. Suferă când tatăl se înțelege bine cu mama sau cu sora ei, când își vorbesc, mai mereu, ca și cum mama ar fi prezentă. Posesivitatea exagerată și tendința spre absolutism o conduc pe Simone pe un drum pe care îl crede fără obstacole, fără rivali, adică spre credință și devotament.
Citește continuarea pe yorick.ro
Citește și:
