Virusurile pot fi active în afara corpului timp de ore, unele poate chiar zile. Dezinfectanții lichide sau șervețele, geluri și creme care conțin alcool sunt utile în eliminarea lor – dar nu sunt atât de eficiente ca săpunul, scrie în The Guardian dr. Pall Thordarson, profesor de chimie la Universitatea New South Wales din Sydney.
„Când am distribuit această informație pe Twitter, a devenit virală. Cred că îmi dau seama și de ce. Autoritățile din sănătate ne-at transmis două mesaje: unul că nu există medicamente care să omoare virusul sau care să te ajute să scapi de el. Iar al doilea, spală-te pe mâini cu apă și săpun pentru a opri transmiterea lui. Pare ciudat. Nu poți, chiar și pentru un milion de dolari, să obții un tratament împotriva coronavirusului, dar banalul săpun omoară virusul.”, scrie profesorul.
Deci de ce funcționează atât de bine săpunul împotriva coronavirusului și altor virusuri? Pe scurt, explică profesorul, pentru că virusul este alcătuit din nanoparticule unde cea mai slabă legătură este învelișul lipidic (gras.) „Săpunul dizolvă membrana lipidică iar virusul se sparge, se distruge, – precum o casă din cărți de joc când o dărâmi – și moare. Sau, mai bine zis, devine inactiv pentr că virusul practic nu mai este viu.
Povestea mai lungă este că cele mai multe virusuri sunt formate din trei părți-cheie: acid ribonucleic (ARN), proteine și lipide. O celulă infectată a virusului face multe din aceste părți, care apoi se unesc spontan pentru a forma virusul. Nu există legături covalente puternice care să le țină împreună, ceea ce înseamnă că nu ai nevoie neapărat de chimicale dure pentru destrăma aceste unități. Când o celulă infectată moare, toate aceste noi virusuri evadează și pleacă să infecteze alte celule. Unele ajung evident în plămâni și căile respiratorii.
Când tușești, sau mai ales când strănuți, particule microscopice zboară chiar și la 10 metri. Cele mai mari par să fie principalele purtătoare de coronavirus și pot ajunge la cel puțin doi metri.
Aceste particule ajung pe suprafețe și se usucă foarte repede. Dar virusurile rămân active. Pielea umană este suprafața ideală pentru un virus. Este „organică”, iar proteinele și acizii grași din celulele moarte de pe suprafața pielii interacționează cu virusul.
Când atingi, să zicem o suprafață de metal, cu o particulă de virus pe ea, se va atașa de pielea ta și se transferă astfel pe mâini. Dacă apoi îți atingi fața, mai ales ochii, nasul sau gura, te poți infecta. Și s-a demonstrat că oamenii își ating fața o dată la 2-5 minute.
Doar apa nu este suficientă pentru „lipicioasa” interacțiune între piele și virus. Dar apa cu săpun este altă treabă. Săpunul conține substanțe grase precum amfifile, unele dintre ele având o structură similară celei a lipidelor din membrana care îmbracă virusul. Moleculele din săpun „concurează” cu lipidele din membrana virusului. Aceasta este mai mult sau mai puțin și modalitatea prin care săpunul elimină și murdăria de pe piele.
Săpunul slăbește nu numai legătura dintre virus și piele, dar și legăturile care țin la un loc proteinele, lipidele și ARN -ul din virus.
Produsele pe bază de alcool, care includ în mare parte produsele „dezinfectante”, conțin un procent mare de soluție de alcool (de obicei 60-80% etanol) și ucid virusurile într-o manieră similară. Dar săpunul este mai bun pentru că nu ai nevoie decât de puțină apă cu săpun, care, prin frecare îți acoperă foarte ușor toată mâna. În schimb, ai nevoie la propriu să inunzi virusul în etanol pentru un moment, iar șervețelele ori gelurile de curățare a mâinilor nu garantează îmbibarea fiecărui milimetru de piele de pe mâini.
Așa că săpunul este cel mai bun, dar vp rog să folosiți și produsele pe bază de alcool atunci când nu aveți săpun la îndemână.”, conchide profesorul Pall Thordarson.
