Gândul ne zboară la data de 24 februarie, când sărbătorim Dragobetele, simbolul iubirii la români.
Conform unor legende populare, ziua lui Dragobete, zeul tinereţii, al veseliei dar şi al iubirii, este de fapt chiar fiul Babei Dochia, un tânăr chipeş şi iubăreţ care avea obiceiul să seducă toate femeile care îi ieşeau în cale, de unde şi vorba „Dragobetele sărută fetele!”
Pentru a avea noroc tot anul, tradiţia spune că pe 24 februarie este bine să sărutăm, sau cel puţin să atingem o persoană de sex opus. Altfel, vom fi singuri tot anul şi nu ne vom întâlni jumătatea decât după Dragobetele următor. Pe lângă faptul că este ziua iubirii la români, Dragobetele marchează totodată începutul primăverii dar şi sfârşitul desfătărilor lumeşti căci începe Postul Paştelui.
De-a lungul timpului şi până în prezent, în anumite zone de la noi din ţară s-au păstrat anumite tradiţii şi obiceiuri specifice acestei zile. Astfel că tinerii îmbrăcaţi în straie frumoase obişnuiesc să meargă în pădure şi să culeagă în bucheţele primele flori ale primăverii. Culesul florilor continuă cu voie bună şi cântece, cu un fel de joc numit „zburătorit”, iar la ora prânzului, fetele pornesc în fugă către sat, iar băieţii încearcă să le prindă şi să le sărute. Dacă băiatul este pe placul fetei, aceasta se va lăsa prinsă şi sărutată, gestul fiind echivalentul recunoaşterii iubirii dintre cei doi şi al logodnei lor. Se mai spune că cei ce participă la sărbătoare şi respectă tradiţia, vor fi binecuvântaţi în acel an şi vor fi lipisiţi de boli şi febră, iar cei care nu sărbătoresc această zi sunt pedepsiţi să nu poată iubi în acel an.
Dacă vremea este mohorâtă şi friguroasă, tinerii se strâng într-o casă să petreacă de Dragobete, să lege prietenii şi să se ţină de jocuri şi distracţii. Bătrânii credeau că în această zi păsările îşi aleg perechea pe viaţă şi încep construirea cuiburilor. La sfârşit de iarnă şi început de primăvaraă, Dragobete oficia nunta păsărilor în cer. Sacrificarea animalelor este interzisă în această zi.
Se mai spune că tinerele necăsătorite trebuie să strângă „zăpada zânelor”, adică zăpada rămasă pe alocuri şi să o topească. Apa obţinută astfel este considerată magică şi ajută la farmecele de iubire. Se crede că această zăpadă s-a născut din surâsul zânelor şi fetele trebuie să se spele cu această apă pe faţă pentru a fi frumoase şi atrăgătoare ca şi zânele.
Bărbaţii nu au voie să necăjească femeile şi nici să se angajeze în gâlcevi căci îi aşteaptă o primăvară cu ghinion şi un an neprielnic. Atât băieţii cât şi fetele trebuie să fie veseli în această zi pentru a avea parte de iubire tot anul, iar cei care formează un cuplu, pentru ca iubirea lor să dureze, trebuie să se sărute în această zi. În ziua de Dragobete nu este bine să plângi, pentru că lacrimile care curg în această zi sunt aducătoare de necazuri şi supărări în lunile următoare.
Lucrările câmpului şi treburile grele din gospodărie, ţesutul şi cusutul, sunt interzise în această zi, pe când curăţenia este permisă, fiind considerată aducătoare de spor şi prospeţime. În unele zone ale ţării fetele păstrează tradiţia de la Bobotează, astfel că îşi pun busuioc sub pernă crezând că Dragobetele le va ajuta să îşi viseze ursitul.
Dacă faci parte dintre aceia care spun că Dragobetele nu este decât o altă găselniţă comercială care să scoată bani pe seama inimioarelor roşii şi a ursuleţilor din pluş, sau dimpotrivă, în interiorul tău se ascunde un aventurier romantic, ia-ţi de mână jumătatea, urcaţi-vă în tren, maşină sau avion, în funcţie de destinaţia care o face fericită şi porniţi spre un loc romantic ca doi porumbei îndrăgostiţi.
