O femeie care a fost în Iad și s-a întors nu este ușor de iubit. Au încercat mulți. Cei mai mulți au eșuat.
Cei slabi nici nu au de ce încerca. Pentru că este nevoie de mai multă putere decât crezi. E nevoie de mai multă răbdare, de revenire, de tenacitate, de mai multe soluții. Cere o iubire care nu obosește niciodată, una care este hotărâtă și greu de învins.
Femeia care a fost în Iad și s-a întors te va îndepărta. Te va testa în dorința ei de a afla din ce ești făcut, de afla dacă ei tot ce e nevoie pentru furtuna ei. Pentru că este imprevizibilă – uneori un uragan, o forță a naturii care călărește pe furia și suferința ei: alteori, este o ploaie de vară, calmă și liniștită.
Când este o ploaie blândă care cade liniștită, iubește-o.
Când este numai tunete și fulgere și vânt violent, iubește- o și mai tare.
Este o contradicție, un pendul care va fi tot timpul între teama de sufocare și teama de abandon, și nu știe cum să găsească echilibrul între cele două. Pentru că astăzi, deși nu-ți va spune niciodată, se va simți nesigură. Va dori să stai aproape, să o alinți, să-i dai părul peste ureche, s-o săruți și să o strângi în brațe. Mâine, s-ar putea să vrea să fie independentă, să aibă nevoie de spațiu și de singurătate.
Cât tu ai dormit, ea a stat trează, incapabilă să-și înfrâneze gândurile, să se uite la ceas și să încerce să oprească timpul, încercând să potrivească piesele sparte, să dea sens la tot – la locul în care se potrivește și cum se potrivește. Luptă cu propriii demoni, căsăpind dragoni, temându-se că dacă adoarme ei vor lua din nou conducerea, că nu va mai avea niciun fel de control. Mâine va fi obosită, iar prezența ta o va sufoca. Și va avea nevoie numai de ea însăși.
Când vine spre tine și-ți întinde o mână, iubește-o.
Când te împinge și te îndepărtează, iubește-o și mai tare.
Situații noi, locuri și oameni necunoscuți o vor face anxioasă. În timp ce poate fi independentă și victorioasă în fața temerilor sale, poate fi speriată precum un copil lăsat singur în lume. Uneori va avea nevoie să fie curajoasă, pentru a-și demonstra sieși că are tot ce este nevoie. Alteroi o să aibă nevoie de tine să o iei de mână și să o strângi în ale tale. Uneori s-ar putea să nu știe ce are nevoie, și va trebui să o citești ca pe o carte cu pagini rupte, dezlipite de la mijloc și să fii ceea ce are ea nevoie când nu știe ce are nevoie.
Când e curajoasă și pășește în lume pe cont propriu, iubește-o.
Când este speriată, dar refuză să te ia de mână, iubește-o și mai tare.
Va trăi în teama de a nu fi suficientă și întotdeauna de a fi prea mult – o luptă fără sfârșit pentru a descoperi terenul de mijloc. Rușinată când balanța se înclină într-o direcție sau alta, rușinată de a fi ea însăși pentru că nimeni nu a mai iubit-o și când a fost mică, dar și când a fost uimitoare.
Când simte prea mult, iubește-o.
Când nu simte suficient, iubește-o și mai tare.
Uneori nu va suferi, iar lumina va străluci din privirea ei, iar râsul ei va fi o melodie rară și prețioasă. Dar uneori va suferi atât de mult din cauza traumei care sălășluiește în ea; o va durea,va urla de durere, de chin. Lumina va păli, iar muzica se va auzi din ce în ce mai puțin.
Când este lumină, iubește-o.
Când este întuneric, iubește-o și mai tare.
Te va iubi întotdeauna cu precauție; nu va trece cu ambele picioare dincolo de ușă. Căci ea nu înțelege o iubire fără condiții, una care să fie suficient de puternică pentru a rezista timpurilor grele. Nu-și permite să aibă încredere cu toată ființa în iubirea ta, și va ascunde părți din inima și sufletul ei – acele părți care au fost rănite cel mai mult, părțile pe care nu vrea să riște să fie rănite din nou, după ce s-a luptat atâta să le coasă la loc.
Întotdeauna se va aștepta și va aștepta să pleci tu primul. Și când n-o vei face, are înscris acolo un adevăr, pe inima eu, care zice că oricum o vei face – e doar o chestiune de timp, pentru că oricine o iubește o părăsește. Așa că va căuta să saboteze relația; să o distrugă, să plece prima, să te rănească înainte să o rănești tu. Așa deține ea controlul, așa supraviețuiește, așa se asigură că nu va mai fi rănită vreodată.
Când vrea să te iubească, iubește-o.
Când vrea să te rănească, iubește-o și mai tare.
Dacă nu deține controlul se sperie de moarte. N-o face să se simtă lipsită de putere, într-o capcană sau lipsită de libertatea ei. Are nevoie să danseze în picioarele goale sub cerul liber, să simtă nisipul sub tălpi, să alerge cu lupii când vântul îi joacă în păr, pentru că acolo își găsește ea vindecarea. Nu-i prinde aripile, pentru că are doar libertatea de a zbura, și întotdeauna se va întoarce la tine.
Iubește-o când îi e ușor, și iubește-o și mai tare când nu-i este.
Iubește-o într-un mod care va sfida tot ce a crezut ea vreodată că este dragostea.
Iubește-o pentru că înțelegi cu fiecare fibră a sufletului tău darul iubirii ei, ce a costat-o să-ți ofere inima ei fragilă.
Ea nu are nevoie de tine. Ea te-a ales.
Pentru că ai tot ceea ce trebuie pentru a supraviețui furtunii.
Pentru că atunci când nu știe cum să iubească, tu știi cum să o iubești și mai tare.
Andreea Tudorică
Citește și:
