În câteva zile vom trece într-un Nou An. Vom spune, încântați sau nu de ceea ce ne-a oferit: La revedere, 2018! și îl vom primi, puțin temători pe 2019. Vă plac bilanțurile? Mie nu prea! Simt așa că trebuie să adun, să scad, să fac socoteli și matematica nu mi-a plăcut niciodată.
Așadar, prefer să mă gândesc lejer la ceea ce am trăit în 2018. Și, vom pleca așa, asemenea lui Marcel Proust, în căutarea Timpului Pierdut. Timp care nu prea mai are răbdare cu oamenii, așa cum spunea Marin Preda, deoarece parcă mai ieri așteptam să sosească 2018. De atunci, am râs, am plâns, m-am temut, am pierdut oameni dragi, am câștigat, am schimbat locuri de muncă, am cunoscut alți oameni, m-am împăcat, m-am certat din nou și m-am împăcat iar… Cu alte cuvine, și bune și rele!
Ce a fost cu adevărat important? Ce am câștigat?- Faptul că am cunoscut oameni noi, că am dat încredere celor în care nu credeam și nu a fost perdant, faptul că am putut iubi așa cum nu mai credeam că o pot face, faptul că am putut împărți un covrig, că am cheltuit ultimii 5 lei din buzunar oferindu-i o prăjitură unei bătrâne care mi-a zis în timp ce m-am oprit lângă ea că și-ar dori să mănânce ceva dulce. Am putut să-i îndeplinesc dorința și m-am bucurat maxim. Am primit de la ea o carte și iarăși mi s-a părut un dar minunat.
Așadar, zâmbetul părinților, sănătatea familiei și a prietenilor, oamenii dragi alături, toate acestea ne fac fericiți… Fără bilanțuri și doar cu gânduri bune așteptăm anul 2019. Nu știm ce va aduce, să ne rugăm să fie cât mai multe lucruri bune, dar știm care sunt lucrurile care ne-au bucurat, ne-au împlinit, ne-au rănit, ne-au dat speranță în 2018! Așadar, dragii mei, sunțeți de acord că fericirea stă în lucruri mărunte?
Atunci când ţi-e sete, fericirea e un pahar cu apă (citat din Pădurea Spânzuraților. scriitor Liviu Rebreanu)
