Zilele astea, oricât de mult aș fi vrut să evadez din realitatea provocată de pandemie, am dat peste tot felul de scrieri: de la cele alarmiste, isterice pe alocuri, până la unele de bun simț. Aș putea spune că unele sunt chiar frumoase. Iar pe unul dintre ele am să-l redau mai jos.
„China a trimis Italiei măști medicale, însoțite de versul unui poet roman: „Suntem valuri ale aceleiași mări.” Japonia a trimis echipamente medicale Chinei, însoțite de versul chinezesc: „Avem munți râuri diferite, dar suntem sub același soare, Lună și cer”.
Oamenii au tendința de a se uni în mijlocul crizelor. Este scris în modul de fabricare al ADN-ului nostru. De altfel, este o formă înnăscută de supraviețuire, iar atunci când ne unim, iese la suprafață frumusețea. Atât de spectaculoși sunt oamenii.
Da, această pandemie a provocat frică, confuzie și amenințarea unui pericol, dar ne și învață ceva. Poate că ne vom da seama cât de fragil este de fapt sistemul nostru bine construit de a exista încât o particulă minusculă de virus (cam 1,5 milioane pe un centimetru) ne poate schimba cu totul valorile, prioritățile, vederile și viețile de zi cu zi.
Lucruri pe care deunăzi puneam mare valoare au fost pur și simplu distruse de un virus. Brusc, nu mai contează dacă ești influencer pe Instagram, directorul executiv al unei companii sau cineva care este nesigur pe următoarea mișcare pe care trebuie să o facă în viață. Peste noapte, nu mai contează ce opinii politice ai, ce pământ deții sau pe cine iubești. Brusc ne aflăm cu toții în aceeași barcă: Doamna Corona.
Așa că ce am putea învăța? Poate faptul că nu suntem atât de puternici pe cât ne credem. Poate că să fim amabili și să facem din acest Pământ un loc mai bun, lucruri mult mai valoroase decât câți followeri sau bani avem. Poate că să respectăm natura pentru forța pe care o reprezintă cu adevărat. Sau poate, pur și simplu, sp stai și să fii.
Poate că trebuie să apreciem frumusețea unei ieșiri la cină cu persoana iubită. Poate să facem viața să fie sacră și să o sărbătorim mai mult. Poate este frumusețea necesară de a sta acasă și să fim cu lucrurile de la care să nu ne mai lăsăm distrași. Umbrele noastre. Temerile noastre, Speranțele și visurile noastre.
Sper să fie toate cele de mai sus, pentru că în cazul acesta, suntem cu toții la fel, trăind într-o lume în care lucrurile nu mai pot fi prezise sau controlate. Să permitem acestei pandemii să ne reducă la tăcere, să regândim modurile în care ne acceptăm și ne ducem existența. Să stăm în același loc cu ceea ce ne zdruncină și să ascultăm curioși. Să jucăm jocuri cu cei dragi.
Să ascultăm povești și să le împărtășim pe ale noastre. Să ne ascultăm trupul, să facem sport, să-l hrănim și să-l odihnim. Să citim, să învățăm, să scriem și să creaăm. Să mulțumim umili naturii și să promitem că ne vom descurca mai bine.
Ce ocazie unică avem să fim practic forțați să fim în carantină cu omenescul nostru propriu. Nu suntem atât de puternici și tari pe cât ne credeam în umbra acestei minuscule particule. Sunt ființe fragile. Avem conexiuni. Avem incredibil de nebuneasca abilitate de a crea un înțeles în acest haos.
Avem abilitatea de a fi buni și să profităm la maximum de acest joc bizar pe care îl numim viață. Depinde numai de tine cum îl joci: dacă oferi din proviziile tale și altora sau le păstrezi numai pentru tine; dacă accepți provocări pe tărâmuri îndepărtate sau te concentrezi numai pe o singură miciune. Trebuie să decizi ce abilități alegi pentru a te întări și cât de des îți testezi limitele ca să vezi cât de departe poți ajunge.
Jocul se va termina, așa cum se întâmplă cu toate jocurile, dar când oare faptul că un joc se termină te-a împiedicat să joci? Hai să scăpăm de sistemele pe care le-am creat ca să înțelegem ce nu poate fi înțeles, ci poate fi trăit. Să terminăm cu credințele orchestrate a ceea ce ne face valoroși sau mai puțin valoroși, frumoși sau nu, capabili sau nu. Când această pandemie se va termina, nu-ți uita omenescul.
Nu uita niciodată ce a provocat lumii ceva atât de mic precum o particulă dintr-un milion și jumătate pe un centimetru. Așa că, pentru binele Pămîntului și al tot ce trăiește pe suprafața lui, fii bun, respectă-l și bucură-te de timpul petrecut aici.
Un text de Andreea Tudorică
Citește și:
Coronavirus: Trebuie să fim schimbarea, să o creăm și să o trăim
Un comentariu