Ce facem când kilogramele în plus se tot adună, iar organismul nostru este tot mai apăsat? Când mâncarea ne-a devenit singura plăcere? Căutam rapid, cu un singur click, o dietă pe internet său apelăm la un nutriţionist?
Ce este mit şi ce este realitate în problema nutriţiei, într-o lume sufocată de diete şi cure de slăbire ţinute după ureche? Care sunt alimentele care ne redau tonusul şi o stare emoţională bună şi care sunt cei mai mari duşmani alimentari ai organismului nostrum? Haideți să recunoaștem că aceste lucruri ne frământă de multă vreme și de multe ori nu prea știm cum să le decriptăm. Alina Stoica, de profesie nutritionist și colaborator al site-ului Zaina.ro a răspuns acestor dileme cu care ne contruntăm nu de puţine ori. Așadar, ce este FALS și este ADEVĂRAT?
Nutriționistul este un contabil? FALS!
Alina Stoica: Înainte de toate să lămurim puţin rolul nutriţionistului în viaţa noastră de zi cu zi pentru că, de cele mai multe ori, nutriţionistul este perceput ca un contabil care trebuie să măsoare, să cântărească, să elaboreze un plan de nutriţie. De regulă, copy/paste neadaptat pe nevoile personale ale fiecăruia dintre noi. Ei bine, cand mergem la nutriţionist ar trebui să avem un sprijin vizavi de nutriţia medicală, în primul rand. De ce spun asta? Pentru că trebuie să facem diferenţa clară între nutriţia medicală şi nutriţia ca modă. La noi în ţară, de regulă, se pune accentul pe nutriţia ca modă. Hai să mergi la nutriţionist că dă bine sau hai să mergi la nutriţionist nu pentru a mânca sănătos sau să văd cum pot să aduc un plus de armonie în viaţa mea pentru minte, pentru trup şi pentru suflet vizavi de alimentaţie, ci pentru că vreau să văd cum pot să slăbesc sau cum pot să mă îngraş. Totul se rezumă la un anumit număr de kilograme. Şi, astfel, în România, în ultimii ani, kg în plus sau în minus au devenit un barometru al stării de sănătate.
O persoană slabă este neapărat sănătoasă!- FALS!
Alina Stoica: O astfel de percepţie este total greşită. Adică, o persoană slabă nu neaparat este și sănătoasă. Poate să fie un şindrom de mal-nutriţie extraordînar de mare şi astfel încât să nu poată să aşimileze ceea ce mănâncă. Său o persoană care este supraponderală nu trebuie să vadă aceste kilograme strict prin prisma unor dereglari hormonale său a unei predispoziţii de a acumula kg. Pentru că dacă este predispoziţie ar trebui să vedem cum gestionăm. Să nu ajungem la 150 de kg cum au mulţi pacienţi în ideea ca am în familie cazuri de obezitate. Poate, mai mult, trebuie să ne trezim şi să gestionam din timp. Că nu te-ai nascut cu 150 de kg. De la trei kg ai avut o curbă ascendentă până la 150. Dar cu toţii preferăm să rămânem în această stare de confort, să ne asumam faptul că suntem bolnavi, să ne asumăm kg ca pe o boala şi să pornim mai departe cu << ăsta sunt, oricum, manănc, nu mănânc tot la acelaşi număr de kg sunt>>. Au fost persoane care fără să-şi facă anumite întervenţii de remodelare şi chirurgicale au reuşit să slăbească sănătos chiar şi 60-70 de kg. Important este să spunem „da” atunci cnd suntem conştienţi că trebuie să schimbăm ceva.
A mânca mult, înseamnă că este și bine?- FALS!
Alina Stoica: Ei bine, când vine vorba de cum, cand şi cât să mâncăm vă spun cu mâna pe inima că boala secolului este lăcomia. Lăcomia este o adevarată problemă, pentru că, de la abuz alimentar nu mai avem cumpătare. Vedem totul prin prisma alimentelor. Uitaţi-vă cât de mult se postează pe toate canalele de socializare despre alimentaţie, dar numai prîn varianta am fost în vacanţă, uite cât de bine am mâncat, uite cât de delicioase erau nu ştiu câte tipuri de mâncare. Suntem duşi către zona de a mânca. Suntem setaţi pentru a mânca. Ne trezim cu gândul la mâncare, dar nu la cât de hrănitoare este mâncarea. Şi, aici intervine adevarata problemă. Diferenţa dintre plăcere şi nevoie. Dacă noi reuşim să gestionăm toate nevoile atunci organismul nu mai ajunge în capcana exceselor alimentare. Pentru că fiind organismul după o vacanţă de vară în care cei mai mulţi au mers la vacanţe all înclusive cea mai mare tentaţie este de a mânca mult, dar nu hrănitor. Său să fie ceva sănătos. Nu ne bucurăm de vacanţă, de peisaje, de aerul curat, ci de mâncarea din farfurie. Starea de bine este în farfurie. Toţi postează mâncarea din farfurie. Şi subliniez faptul ca postează pentru că, la nivelul mental, s-a setat un mesaj greşit: plăcerea egal mâncare, starea de bine egal mânca
Un om sănătos, două porţii de carne pe săptămână- Adevărat!
Alina Stoica: Acum revenind la cât ar trebui să mâncăm pornesc de la cele două excese care se fac în mod frecvent: excesul de zahăr şi excesul de carne. Un om sănătos ar trebui să mănânce două porţii de carne pe săptămână. De două ori pe săptămână, astfel încât să nu cauzeze diferite probleme de sănătate, acumularea de toxine, de purine la nivelul rinichiului, să fie un om sănatos şi echilibrat. Ei bine, la noi se apelează la 2-3 porţii pe zi de carne, fiecare masă pe zi să aibă carne în ideea de a avea un tonus mai bun său de a avea un aport mai mare de vitamine şi minerale.
Micul dejun bazat pe lactate, ideal pentru sănătate!- Adevărat!
Alina Stoica: Un mic dejun în care avem, spre exemplu proteine animale, un sandviş cu suncă, din start îţi preia 25% din energia ta pentru a putea fi digerată acea carne. Deci, nu iţi vine cu un plus de energie. Îţi preia din energia ta pentru a putea fi digerată. Ori dacă avem un mic dejun bazat pe lactate, legume şi un iaurt cu fructe deshidratate ori un iaurt cu seminţe, este încomparabil aportul de nutrienţi, dar şi starea pe care-o avem. Şi carnea, într-adevar, a devenit o problemă pentru că, de la acest abuz de carne intervine foarte uşor fenomenul de putrefacţie, nu mai are timp să se digere carnea şi de aici şi problemele de sănătate. Nu s-a dovedit încă ştiinţific, deşi se lucrează foarte mult la partea de cercetare în cancer, dar abuzul de carne este într-adevăr o problemă chiar şi pentru celulele canceroase pentru că îşi măresc starea celulară mult mai repede. De două ori pe săptămână putem consuma carne şi în rest putem consuma peşte, fructe de mare, să avem o varietate… La noi lipseşte diversitatea, este monotonie.
Zahărul acţionează la nivelul creierului, aceeaşi zonă ca şi cocaina- Adevărat!
Alina stoica: Al doilea exces: zahărul şi produsele rafinate, iar zahărul acţionează la nivelul creierului, aceeaşi zonă ca şi cocaina. Şi creează dependenţa. Şi de aici vine aceasta dorinţă permanentă a noastră de a consuma ceva dulce punând pe seama faptului ca ne scade glicemia. Într-adevar în momentul în care consumăm un produs pe baza de zahăr său un produs pe baza de făină albă, creste nivelul de la serotonina, hormonal bunei-dispoziţii, dar care s-a dovedit că scade brusc după 20 de minute. Aveam acea stare de 20 de minute de tare de bine cum ne dorim noi cu toţii să avem dulciurile la îndemână pentru a anestezia, nu ştiu, o stare de tristeţe, de irascibilitate, de nervozitate, stresul. Atunci mâncăm ceva dulce. Dar, după 20 de minute scade glicemia şi avem nevoie să mâncăm iar ceva. Şi considerăm, vai de mine, uite cât de mult am lucrat să mai iau ceva dulce… Şi tot aşa e un bulgare de zăpadă până facem omul de zăpadă.
Cafeaua, benefică pentru sănătate – Adevărat!
Alina Stoica: cafea dacă este de calitate este aliment. Dar, la noi, cum se apelează la un tabiet al cafelei, cu zahăr, cu lapte, cu tot felul de ingrediente, atunci poate să devină chiar şi toxică. Şi excesul de cafea în primul rând are efectul de deshidratare al organismului şi, pe un organism deshidratat, creşte şi colesterolul. Foarte puţini oameni sunt aceia care în momentul în care au colesterolul mare îşi pun întrebari vizavi de starea nutriţională şi de hidratare. Apelăm direct la medicamente, dar nu rezolvăm cauza. Problema sunt simpomele şi nu tratez cauza. Mulţi îmi spun ca ei manancă sănatos, dar totuşi au colesterolul mare. Da, dar nu te hidratezi. Iar prima reacţie a organismului cand apare deshidratarea este aceea de a creşte colesterolul. Apare şi pe fond de stres.
Ceea ce mâncam îşi pune amprenta asupra stării noastre de bine, dar şi de nervozitate- Adevărat!
Alina Stoica: Alimentele sunt primele care acţionează la nivelul sistemului nervos. Legatura cea mai puternică este între sistemul nervos şi tubul digestiv. Deci, tot ceea ce mâncam işi pune amprenta asupra stării noastre de bine, dar şi de nervozitate. Eu pot să recunosc foarte uşor o persoană care a ţinut dieta proteică, spre exemplu.
În dieta proteică, nefiind un aport mare de fibre, organismul nu poate să elimine toate toxinele din corp, trec în fluxul sanguin şi de aici unde să se ducă decât către creier. Şi sunt persoane extraordinar de nervoase, agitate, o nervozitate de neexplicat că nici ele nu se recunosc. Sunt bucuroase că scad în greutate, dar cu o iritabilitate fantastiăa. Proteina, de fapt, este o biblioteca înformaţională, prin proteină se transmit mult mai multe decat vitamine şi minerale.
