Am trăit cu o persoană alcoolică timp de doi ani. Deși această experiență m-a schimbat în mod fundamental, m-a și învățat foarte multe.
Să iubești pe cineva care are o adicție este dificil. Pentru că îți pasă, vrei să faci tot ce ține de puterea ta de a ajuta persoana pe care o iubești, pentru a se vindeca. Dar, comportamentul acestei persoane îți poate afecta sănătatea mintală, și te poate pune în pericol și din punct de vedere fizic. Dacă treci prin asta acum, ei bine nu ești singur.
Numărul de decese cauzate de dependență și supradoză continuă să crească peste tot pe glob. Pentru o vreme am luat-o la goană pentru a ține pasul cu ritmul de a bea al fostului meu iubit. Dar n-am mai făcut-o pentru că am vrut să evadez. Motivația mea a fost mai pragmatică. Către final, ajunsesem să nu pot ține o sticlă de vin în casă fără să n-o găsească el. Aveam probleme financiare, și chiar voiam să mă bucur puțin de stocul meu înainte să dispară.
Fostul meu iubit nu este singur. Cam 10% din mileniali trăiesc cu cel puțin o dependență, dar numai 1% trec prin viață cu o tulburare legată de alcool. Și, pentru că știa că nu este singur, nu s-a simțit motivat să caute ajutor în grupurile de susținere. Neavând asigurare de sănătate pentru că nu lucra, nu a avut tratament până când nu a fost arestat și a trebuit să urmeze o terapie.
Aș vrea să pot spune că povestea mea are un final fericit. Într-un fel are, cel puțin pentru mine. M-am eliberat. Totuși, a schimbat în mod fundamental modul în care privesc o dependență.
Dependența este o boală
Admit că au existat multe dăți când voiam să țip la fostul meu iubit și să-i zic: „Lasă dracului jos sticla aia”!. După ce m-am luptat cu propriile mele probleme legate de adicții, acum înțeleg cât de mult înseamnă dependența ca boală. Nu este o eșuare din punct de vedere moral.
Chiar dacă picarea în astfel de dependențe înseamnă și decizii proaste, nu înseamnă că persoana respectivă le-a luat în timpul funcționării depline a minții sale. Creierul devenind condiționat de substanță, creează deficit de cortex prefrontal care are impact asupra luarea deciziilor.
Folosirea substanțelor devine un răspuns activ la stres. Când individul nu mai poate gestiona sentimente precum anxietatea fără a desface o sticlă și a o da peste cap, nu mai știe ce să mai facă. Această lipsă de control a emoțiilor determină un simț al disperării, astfel încât vor face orice ca să fie amorțiți, chiar și când își vor da seama de pericole. Când mintea îți strigă: „Ia o dușcă!” sau „O să explodez”, o faci fără să te gândești la consecințe.
Intervenția prietenilor va funcționa numai dacă este receptiv
Tratarea dependenței este păcălitoare. Chiar dacă este o boală, persoana respectivă trebuie să joace un rol activ în recuperarea sa. În comparație cu un picior rupt, el nu poate merge la chirurg, și să aștepte să se vindece și să scape. Trebuie să se implice pentru a-și reveni, iar dacă nu-și doresc asta – sau nu admit nici măcar că au o problemă – nu se vor schimba.
Adicțiile rămân deseori în negare din patru motive importante, iar limbajul pe care-l folosește respectivul te poate ajuta să identifice următorii pași pe care trebuie să-i faci.
- Crede că controlează situația. Ar putea spune ceva de genul: „Da, ajung să mă îmbăt, dar cu toții avem nevoie câteodată să ne pierdem mințile”. Chiar dacă apar consecințe grave, cum ar fi un arest sua un accident, va da vina pe o zi obositoare la muncă decât pe dependență.
- Nu sunt convinși că comportamentul săuîi afectează pe ceilalți. Ar putea spune: „Cu toții ne mai certăm câteodată”, după o ceartă la beție când a spart jumătate din farfurii. Sau poate chiar ți-a dat o palmă. Această formă de minimalizare este o formă subtilă de manipulare. Rămâne conștient.
- Se crede o victimă. Ar putea spune: „Dacă ai fi la fel de presat ca mine, ai bea și tu ori ai folosi droguri”. Dă vina pentru adicția sa pe problemele din viața sa, în loc să facă pași proactivi pentru a depăși provocările.
- Pur și simplu nu le pasă. Din nefericire, unele adicții se duc atât de greu, încât nu le mai pasă de consecințele acțiunilor lor. Consecințe precum divorțul sau închisoarea nu au aceeași greutate.
Uneori trebuie să o iei la sănătoasa
Deși e dificil, uneori este nevoie să o iei la sănătoasa. După ce fostul meu iubit a fost arestat, am știut că este vremea unei schimbări. Am văzut clar că nu-și dorește să încerce.
Este foarte greu să iubești pe cineva care are o adicție. Ai grijă de tine și caută ajutor în afară. Există multe moduri de a trata problema dacă cel iubit este receptiv și vrea să primească ajutor. Totuși, uneori trebuie să alegi să te pui pe tine pe primul loc, dacă vrea să te tragă și pe tine după el. În final, indiferent de cât de mult îl iubești, trebuie să ai grijă și de tine.
Un text de Marilena Oprea
