Când spui „trai lent”, majoritatea oamenilor își vor imagina rochii de in, linguri de lemn unicat și cine romantice la malul mării în serile de vară. Dincolo de aceste moment tipic Instagram, ce este de fapt această filozfie a traiului lent? Ce legătură are (dacă are) cu viața noastră de zi cu zi?
În esență. filozofia traiului lent este despre luarea unor decizii cu intenție în timpul, energia și banii de care dispunem. Este despre alegerea de a „umaniza” munca și de a pune altceva deasupra profitului. Este despre a face mai puțin, mai bine.
Beth Kirby, creatoare a blogului multi-premiat, Local Milk, care explorează arta traiului lent, crede cu femritate în compatibilitatea dintre traiul lent și succesul în afaceri. În calitate de susținătoare a traiului lent în viața și munca ei, ea a experimentat în primul rând relația confuză din cultura noastră, dintre muncă și restul.
„Oamenii vor să te vadă că trăiești lent – ei consideră asta un bun moral”, spune Beth. „Și, chiar dacă o faci și nu muncești tot timpul, atunci vor crede că nu muncești suficient sau vor spune: Cum îndrăznești! Eu muncesc atât de mult, nu e corect; sau – Ești leneș, nu meriți ceea ce ai”.
„Am observat că există acest soi de mândrie (în a spune lucruri) ca: Dorm patru ore pe noapte, și muncesc din greu”, dar sincer, acum că am scos-o la capăt, sunt cam așa: „Ei bine, nu prea cred că ești prea deșteaptă, nu-i așa? Nu ai nevoie de atât timp pentru a duce la bun sfârșit (lucruri care chiar contează)”, a adăugat ea.
Beth a vorbit deschis cu followerii ei de pe Instagram despre cum să se concentreze pe calitate și nu pe cantitate și despre cum aplicarea filozofiei de trai lent i-a ajutat afacerea să prospere și să să-i protejeze sănătatea și viața de familie. „Pentru mine este vorba despre strategie – ce vei face când vei fi la muncă?” spune ea când a fost întrebată despre cum a început să muncească mai puțin și să obșină rezultate mai bune.
Cercetările sprijină ideea că odihna crește creativitatea, sănătatea și starea de bine. Lungile ore de muncă nu se corelează în mod necesar cu productivitatea crescută, iar atunci când se întâmplă corespunzător, săptămânile mai scurte de lucrur chiar pot crește profiturile. În ciuda faptelor, majoritatea dintre noi încă sunt reticenți la ideea de limitare a orelor de muncă și de timp pentru odihnă.
Propria înțelegere a lui Beth asupra conceptului de trai lent s-a schimbat și a evoluat de-a lungul anilor pentru a implementa ideea de trai lent.
„La început, pentru mine, conceptul de trai lent însemna cine în grădină, pâine făcută în casă și haine handmade și croșetat – în principal, acest termen de lent însemnând să faci niște lucruri”, spunea ea. ”Ideea asta încî o mai am cumva, dar mi-am dat să traiul lent a devenit asociat cu timpul liber așa că oamenii au crezut că orice înseamnă muncă nu contează atât de mult ca traiul lent”.
Dacă traiul lent este despre tratarea corpurilor noastre și a lumii din jurul nostru drept surse prețioase care merită și necesită odihnă, atunci acesta nu ar trebui considerat un lux numai pentru elite. Ar trebui să ne extindem înțelegerea mișcării de trai lent și cum ar trebui să arate acest stil de viață pentru a include mai multe exemple din toate domeniile sociale și economice astfel încât toată lumea să poată beneficia. Este timpul să ne schimbăm percepția că traiul lent poate include viețile și munca noastră de zi cu zi.
„Pentru mine, traiul lent înseamnă să faci ceva (și nu prea contează ce) – poate ești un medic extraordinar și-ți poți petrece timpul având grijă de bolnavi sau făcând cercetări”, spune Beth. „Când mă gândesc la trai lent, spun așa: Tot ce e bine făcut necesită timp. ”
Așa cum te bucuri de modă lentă, adică de alegerea hainelor în tihnă, găsești comori în diverse magazine și cumperi mai puțin dar cheltuiești mai mult pe obiecte care te fac mai responsabil, putem introduce filozofia de trai lent în viața noastră la locul de muncă, dar este nevoie de disciplină și poate chiar de ceva sacrificiu”.
„Nu cred că există multe scurtături către ceva, orice”, a adăugat Beth. „Pentru mine, este despre timpul de care este nevoie pentru a face orice bine și de a accepta asta”.
Citește și:
Scrisoare către tânăra eu, cea de 25 de ani, care simte că nu merită respect
