V-aţi imaginat cum ar fi să trăim într-o lume schimbată? O lume de vis plină de iubire, lumină şi pace până la infinit? Puterea stă în fiecare dintre noi, important este să ne dorim cu adevărat!
Dacă ne-am detaşa puţin câte puţin de problemele cotidiene, dacă pe cei din jur i-am percepe ca pe nişte personaje pozitive din poveşti: zâne, prinţi, spiriduşi sau Feţi Frumoşi, cred că am reuşi să ne transpunem într-o lume de basm. Viaţa ar căpăta un nou sens, lumea ar fi mult mai bună iar natura s- ar transorma într- un tărâm de vis. Am trăi într-o lume de basm şi plină de culoare. Frica, temerile, grijile, tristeţea ar dispărea din lumea asta, pentru că aşa cum ştim, poveştile au finaluri fericite, indiferent prin ce situaţii trec la un moment dat personajele lor.
Lumea aceasta perfectă nu ar mai avea nevoie de maşini, tramvaie, trenuri sau avioane. Ne-am deplasa uşor ca şi cum am pluti pe un nor pretutindeni în lung şi în lat. Măreţia naturii ne-ar pune la dispoziţie tot necesarul de care avem nevoie.
Fără tic-tac-ul ceasului care ne măsoară timpul, lumea s-ar opri în loc. Zilele ar fi infinite şi nopţile mai scurte dar pline de magia stelelor căzătoare. O lume plină de zâmbete sincere şi lipsită de grija a tot ce am creat în viaţa noastră reală. Ce poate fi mai minunat decât o oază de lumină, linişte şi pace nesfârşită? Puterea schimbării stă în fiecare dintre noi, simplitatea lucrurilor desăvârşeşte frumuseţea lumii.
Am învăţa să descoperim lucruri noi care să ne aducă bucurie şi linişte în suflet şi uşor, uşor am şti cum să discernem binele de rău precum se alege grâul de neghină. Soarele ar străluci mereu pentru noi toţi, iar fiecare zi ar fi o sărbătoare. Teama de singurătate ar dispărea pentru că în fiecare dintre noi am descoperi că există o uşă ce poate fi deschisă oricând cu un singur gest de iubire şi afecţiune manifestat, atât faţă de noi înşine cât şi de tot ce ne înconjoară. Bariera apărării faţă de tot ce reprezintă răul ar deveni inexistentă pentru că aici, în lumea noastră de basm, răul nu există şi chiar şi atunci când reuşeşte să răzbată, va dispărea odată cu lumina nesfârşită ce vine din interior. Fiecare dintre noi am şti care ne este menirea şi am pune câte o piatră la temelia acestei noi vieţi care ne va ajuta să ne redescoperim cine suntem cu adevărat. Regulile impuse, interdicţia de a ne manifesta aşa cum simţim, temerile nejustificate că ceea ce facem nu e bine şi că sigur ajungem la un eşec, panica faţă de necunoscut, monotonia şi rutina în a cărei capcană stăm de bună voie captivi, masca sub care stăm ascunşi, o mască a condamnării la o viaţă tristă, refuzul permanent de a trage cortina peste capitolul încheiat şi de a continua să jucăm într-o nouă piesă cu lecţii de viaţă, toate vor dispărea sub mirajul acestei lumi perfecte. Aici chiar şi lacrimile fierbinţi ar fi doar de bucurie. Important este să nu încetăm să credem în noi înşine şi să lăsăm loc mereu schimbărilor. Teama cunoaşterii de sine este piedica în a transforma lumea reală într-o lume de basm.
„Oamenilor nu le este teamă de întunericul din ei, ci mai degrabă de lumina din ei.” (Nelson Mandela)
