Una dintre cele mai frumoase amintiri de călătorie mi s-a întâmplat atunci când studiam în Elveția. Am luat trenul spre Lugano, să petrec o zi singură plimbându-mă prin oraș. Iar în stația de tren, am cumpărat cartea Alice Through the Looking Glass de Lewis Caroll, o continuare a aventurilor lui Alice în Țara Minunilor. Am cumpărat-o pentru că era singura carte în engleză.
Am petrecut întreaga zi honărind de colo-colo, oprindu-mă prin magazine cu antichități și stând pe malul lacului Lugano ca să citesc. Ceea ce a făcut această zi simplă să fie de neuitat a fost bucuria de a trăi momentul. Am avut șansa de a explora orașul fără să bifez diverse puncte și m-am deconectat de la lumea on-line pentru a mă bucura de momentele petrecute lângă apă.
Să călătorești în era internetului a schimbat modul în care interacționăm cu lumea. Lista noastră ca turiști este alcătuită după recomandările unor sau altora. Căutăm locuri mai bune pentru fotografia perfectă și momente pe care să le împărtășim online. În timp ce câștigăm un mai mare acces la informații despre noi locuri și destinații prin ochii altora, pe online, ceea ce pierdem este timpul pentru introspecție în timpul călătoriilor noastre.
Eroka Owen, autoarea cărții The Art of Flaneuring: How to Wander with Intention and Discover a Better Life, încearcă să se reconecteze cu spontaneitate în călătorie prin a fi mai prezentă în momentul prezent. În cartea sa, se concentrează pe „ieșirea din casă și plimbare – la propriu, pe oriunde poți – fără o destinație în minte“.
În carte, ea își îndeamnă cititorii să se deconecteze de la goana vieții de zi cu zi și să se concentreze pe „procesul natural de devenire a unui element pasiv al mediului înconjurător“. Dacă o faci în timp ce călătorești, te va ajuta să observi micile detalii ale orașului ale ceea ce se află în jurul tău. Exista acolo un termen, „flaneuring“, intraductibil în românește, dar care presupunea concentraea asupra șansei pe care să ți-o dai hoinărind pe unde vrei în acel moment și să meditezi și să explorezi încet o destinație.
Viețile noastre sunt în permanență pline de notificări și de nevoia de a împărtăși online ceea ce ni se întâmplă. Călătoria era odinioară o experiențp în care te deconectai de la presiunile vieții de zi cu zi pentru a explora o destinație. Azi este văzută ca un vehicul pentru a crea momente prefect de #wanderlust, de distribuire a fotografiilor prelucrate în așa fel încât să se potrivească profilului de Instagram. În loc să simți presiunea de a împărtăși în timp ce ești plecată, concentrează-te pe bucuria spontaneității în timpul călătoriei.
Pune-ți telefonul pe modul „avion“ și fă din următoarea călătorie o perioadă de introspecție. Îndepărtând stimulii notificărilor, te poți bucura de prezent. Apreciază momentele de liniște și de profundă gândire și creează-ți mai multe amintiri decât momente pe Instagram.
Bucură-te de un drum spre o destinație și ia-o înapoi pe un alt drum. Imortalizează în aparatul foto momentele care-ți plac, nu ce dă mai bine pe Instagram. Ridică-ți ochii spre fotografiile tale, nu privi în jos, cufundă-te în culorile, sunetele și energia unei noi destinații. Concentrează-te să construiești amintiri ale momentelor care te ajută să înveți, să te dezvolți și să reflectezi acolo unde singurul „like“ care contează este al tău.
Un text de Mira Costea
Citește și:
Sunt o femeie care s-a născut să călătorească, să fie sălbatică și liberă
5 aplicații pe telefon pentru femeile care călătoresc singure
