Cea mai buna prietena imi povestea, zilele trecute, cum tipul care ii face curte de ceva timp si care s-a dovedit a fi foarte perseverent, a ignorant total faptul ca ea este racita. Nici vocea ei “pe nas”, nici corpul care abia era dus de cele 2 picioare mai mult lesinate si nici tusea inca incipenta nu l-au convins pe stimabil sa se prefaca interesat. O simpla oferta de “pot sa-ti aduc ceva?” ar fi fost suficienta ca sa ii apreciem intentiile de erou salvator, insa degeaba. Vorbind cu ea despre asta, mi-am reamintit alte exemple glorioase de barbati care nu de putine ori au confundat orasul asta cu o jungla iar pe mine, cu Jane. Si s-au purtat ca atare. Deci nu pot sa nu ma intreb: ce ii face atat de diferiti pe acesti “promotori” ai speciei lui Adam si de ce se cred, uneori, buricul Universului!?
De cand suntem mici invatam ca intre un baietel si o fetita exista cateva mici diferente. Si tot atunci ni se inoculeaza tuturor ideea ca fetitele sunt mai sensibile iar baietii grebuie sa fie dragui cu ele si sa le protejeze. Astea se intamplau pe la 5-6 ani! Pe la 16, insa, situatia se schimba! Baietii devin tot mai aroganti, hormonii o iau razna si nu de putine ori domnisoarele in curs de emancipare risca sa fie tinta ironiilor acestora. La 26, deja te poti considera norocoasa daca intalnesti un tip care sa iti deschida usa la masina dar sa fie in stare sa vorbeasca si despre altceva in afara de sport sau mecanica. După ce treci de pragul celor 30 de ani, iar printre broscoii sarutati nu apare niciun “Prince Charming”, incepi sa te consideri ca daca toti sunt asemanatori, poate ca asa e normal sa fie. Iar pretentiile mai scad. Insa cum se stabileste acest “normal” si de ce nu poate fi incadrat la aceastta categorie si tipul super de la sectia de marketing, care la 30 de ani are o functie de conducere, un apartament frumos luat fara credit si o masina care ti-ar starni si cele mai ascunse porniri “a la Schumacher”?
Dar sa nu fiu partinitoare: domnii au si ei propriile lor dileme, nemultumiri sau nesigurante. Cum sa se ridice la inaltimea asteptarilor ei, cand nota de la local ar putea sa fie cat salariul lui pe o saptamana? Sau cum sa o impresioneze cu cateva versuri frumose, cand tot ce-si aduce aminte este “somnoroase pasarele…noapte buna” ? Stiu, suna ilar, insa nu este nici pe departe la fel e pretentios precum cerintele (nerostite) pe care trebuie sa le “bifeze” o domnisoara. Sa fim seriosi: in relatia femeie—barbat, raportul este usor dezechilibrat. In timp ce masculii Alpha trebuie doar sa fie politicosi, umani si responsabili, fetele trebuie sa aiba grija la infatisare, la temele discutiei, la exprimari, la gesturi si la cate si mai cate. Am prietene care spun “cel mai important la fiecare intalnire este sa fiu naturala”. Dar, surpriza: baietilor nu le place sa fim naturale. Cel putin, nu in sensul traditional al cuvantului. Daca domnisoara are o zi proasta iar seara, la intalnirea cu el, se apuca sa ii dea prea muulte detalii, risca sa-l puna pe fuga imediat. Cearcane , pungi negre sub ochi si fata sifonata dimineata, la trezire? Domne freest sa apari asa in fata lui, ca cine sti ce impresie proasta isi poate face!? Nici sa nu-mi aduc aminte de epilatul picioarelor, care trebuie sa fie intotdeauna proaspat, sa nu cumva sa simta “domnul” ceva tepi cand isi plimba mana pe ele. Asa ceva nu exita! Barbatii vor fete naturale, dar, daca e posibil, sa se nasca direct asa! Nu vor ei sa stie cat de rau iti este la menstruatie sau cate batiste a umplut nasul tau cand a inceput sa curga ca un robinet. Si nici cat trebuie sa astepti intre epilari, ca sa poti sa scapi de tepii de par de numai 2 milimetri. Astea sunt detalii neimportante in lumea lor.Deci unde este normalul aici?
Pentru o domnisoara, normal ar fi sa poata impartasi multe dintre aceste lucruri cu partenerul ei. Pentru el, in schimb, normal este sa nu-l bati la cap cu toate problemele tale, ci doar cu cele cu adevarat importante. Si revin, atunci, la intrebarea: intre 2 “normaluri” atat de diferite, cum stii care este cel mai corect? Poate ca nici nu trebuie sa avem un raport atat de clar asupra anumitor termini, poate sa cel mai normal lucru este sa ii luam fix asa cum sunt si sa improvizam. “Normalul” ar trebuie sa fie ceva general acceptat de ambele sexe sau de ambii parteneri ai cuplului, deci sa nu-l facem o notiune abstracta. Folositi un pont: cand diferentele de gandire, actiune, abordare dintre tine si urmasul lui Adam sunt prea mari, gandeste-te bine la ce iti doresti si la ce poti obtine. Fa media intre cele doua si vei obtine “normalul”. Sau macar ceva cat de cat apropiat de el!
Un text de VANDA IONIȚOIU
Citește și:
