Intr-un oras atat de agitat precum Bucurestiul, sa cauti un loc discret si linistit pentru o intalnire romantica este ca si cand ai incerca sa gasesti acul in caru’ cu fan. Rascolesti internetul, doar-doar te-o inspira ceva, intrebi prietenii si incerci sa iti aduci aminte prin ce locuri dragute ti-ai plimbat, de-a lungul timpului, aspectul fizic de “fata cu pretentii”.
Ca doar, vorba aceea, nu degaba te lasa stimabilul pretendent al “pretentiilor” tale sa alegi locul: ca sa iti arate ca optiunele tale conteaza dar si ca sa vada si el cam care iti este nivelul. Iar tu, ca o fata delicata, te gandesti de o mie de ori inainte: sa fie un local nici prea scump dar nici prea ieftin – ca sa nu-l obisnuiesti prost- nici prea aglomerat dar nici pustiu, nici cu muzica prea tare dar nici deloc si…cate si mai cate astfel de criteriI. Iar cand decizia a fost, in sfarsit, luata, incepe ceea ce eu numesc: “spectacolul”.
O prima intalnire cu un barbat care iti place nu este deloc floare la ureche. Incepand de la firul de par si pana la unghia de la picior, toate elementele trebuie sa fie aliniate corespunzator, astfel incat rezultatul sa il faca pe nefericitul care te insoteste sa aiba impresia ca langa el paseste perfectiunea intruchipata. Asa ca tu, ca o viitoare “perfecta”, incepi pregatirile cu o zi-doua inainte de marele eveniment, cand mananci doar frunze, ca nu cumva sa pui pe tine vreun gram in plus si sa nu mai incapi in rochia ce-ti vine ca turnata. Supliciul continua, evident si in ziua intalnirii, cand pana seara aproape ca nu iti vine sa consumi nimic altceva in afara de apa, din aceleasi motive evidente legate de aspect.
Momentul intalnirii este cel care iti incununeaza, pe de-o parte eforturile orelor si zilelor premergatoare, iar pe de alta parte te obliga la cel mai mare efort de pana atunci: cenzura totala! Stiti povestile acelea ale baietilor, care explica, entuziasmati, cat de naturala a fost “gagica” cu care au avut intalnire!? Ei bine, naturtaletea aceea atat de laudata inseamna multa munca, dragilor! Nu te asezi, pur si simplu, la masa iar restul vine de la sine. Nici vorba de asa ceva. Pozitia corpului este bine studiata, astfel incat calitatite fizice sa fie discret puse in valoare. Gesturile sunt gandite si cantarite, pentru ca fiecare dintre ele sa ii starneasca nefericitului o senzatie sau un sentiment anume. Iar cand lucrurile sunt cat de cat tinute sub control din punctual asta de vedere, vine adevarata “piatra de incercare” a serii: mancarea.
Tu, moarta de foame dupa ce zile in sir ti-ai sacrificat poftele pe altarul frumusetii, iar el, nerabdator sa iti satisfaca gusturile –cel putin, pe cele culinare- si sa iti demonstreze cat de generos este. Rasfoiesti cu aparenta indiferenta meniul, in timp ce privirea ta ramane, de fapt, fixata pe cine stie ce friptura suculenta sau vreun desert aptisant; inghiti in sec, ridici privirea spre el si rostesti, cu o voce ce se vrea a a fi hotarata, ca o sa comanzi o salata Cesar, pe motiv ca nu prea ti-e foame. Iar in timp ce el mananca, fericit, din farfuria luii, tu mai ridici cate o frunza de salata din castron, stresata, oricum, ca nu cumva vreun rest de verdeata sa-ti ramana printre dinti.
La finalul serii, in timp ce tu te straduiesti din rasputeri sa iti acoperi zgomotele stomacului, din ce in ce mai nelinistit de foame, el te intreaba, ingenuu, cand poate sa te mai vada!? Rotitele mintii incep sa ti se invarta si calculezi, disperata, cat de repede ai mai putea sa faci foamea? Stabiliti o a doua intalnire -in cazul in care barbatul ti-a demonstrat ca merita efortul- si te intorci fericita acasa, unde dai iama in tot ce-ti pica in mana iar un sandvis pare cea ma bogata masa cu putinta. Oare merita acesti mandri purtatori ai pantalonilor toate aceste eforturi ale noastre!? Cred, cumva, ca li se cuvin sau nici macar nu isi dau seama de ele? Ei stiu mai bine ce gandesc in privinta asta dar noi stim si mai bine ca orice sacrifiu este urmat de satisfactii. Nu vom face foamea la infinit, caci atunci cand pretendentul de astazi se transforma in partenerul de maine vom recupera cu varf si indesat toate portiile de mancare sacrificate; ba chiar ne vom bucura si de deserturi in miez de noapte, daca pofta o cere, caci va veni randul lui sa demonstreze ca iubirea lui nu se “cantareste” in kilogramele noastre.
Un text de Vanda Ionițoiu
