Dimineață. Ora 8.00. București. 2018. În tramvaiul 41, suntem toți o familie. Uniți, nu în cuget și în simțiri, ci în mirosuri care mai de care. Ce să faci? N-ai ce să faci! Căci, vorba aceea, nu-ți convine, ia-ți mașină sau avion! Cum nu-i nici una, nici alta, stai în 41 și zi în gând: du-mă acasă, măi tramvai, căci nimeni nu-i perfect.
Afară, toamnă și cam răcoare deși zilele de noiembrie nu sunt deloc de lepădat. În tramvai, de la atâtea suflete chinuite s-a făcut saună. Dacă deschizi geamul, îți semnezi, fără drept de apel, condamnarea la moarte. Da, ne trage! Curentul, desigur! Atunci, taci, tragi aer în piept și stai potol pe scaunul tău ca să nu fi linșat.
Este dimineață, însă, așa în sucul nostrul propriu- de la acordeonistul care nu ne slăbește de la prima oră și până la tanti care vinde creme, șosete, 5 perechi la 10 lei- se discută aprins politică. Toți se întreabă ce-i, domnle, cu valiza lui Dragnea. Da, ce gogoși bune a adus mustăciosul la Parlament. Ce bune! Ce bine arătau! Dacă le-a luat el sigur sunt din alea scumpe, nu ce mâncăm noi muritorii de rând. Și, ce să vezi domnule, e om bun totuși, cât să fi furat, spun niște domni aflați în fața mea. Devine interesant, așa că dau căștile de la urechi.
Ăștia merită să fie dați afară din politică, gata s-au săturat, le-a ajuns, au prădat țara, se aude o altă părere. Și, totuși, cum a apărut valiza? Care valiză, domnule? Că parcă și Dragnea a venit cu una. Și Iohannis tace! Păi are și el gogoșile lui, cu casele, intervine în discuție un domn de pe cealaltă parte. Discuția se aprinde. Concluzia?-Toți sunt niște hoți! Da gogoșile sunt bune!
Eu rămân cu oful meu. Nici un geam deschis. Nici astăzi… Cobor la Casa Presei și mă gândesc ce bune ar fi gogoșile lui Dragnea. Mâncate într-o decapotabilă firește…
