Când a fost ultima dată când forma norilor te-a fascinat mai mult decât ceva ce ai văzut în telefon? Sau când ai stat cu picioarele în iarbă la apus fără niciun fel de întrerupere?
Șansele sunt, pentru cei mai mulți dintre noi, ca asta să se fi întâmplat cu ceva timp în urmă. Oricât de mult am aprecia aceste lucruri, listele interminale cu ce avem de făcut și distragerile din viețile noastre tind să ne desensibilizeze la micile miracole din jurul nostru, atât de mult încât uneori nici nu le mai observăm.
Pe măsură ce îmbătrânim, este firesc să ne obișnuim cu lucrurile care ne încântau odinioară, pe vreme când eram copii, pentru că nu le mai vedem ca pentru prima dată.
Dar acum locuind în București, acea atracție, încântare și sensibilitate nu mai există când e vorba de aceleași lucruri.
Pe de-o parte, este minunat să te poți adapta la ceea ce te înconjoară și să te de dezvolți în acel mediu înconjurător, dar nu-i așa că pare tragic când devenim insensibili la magia lor unică?Fie că este vorba de păsările de pe lac fie de bulele unui spumant de baie în apa caldă, parfumul de iasomie primăvara sau o îmbrățisare din partea mamei…aceastea sunt experiențe fără număr din viața noastră care merită aprecierea noastră.
Lumea este plină de frumuseți, care ne inspiră în viață și ne cultivă un simț al minunării, și nu este doar un exercițiu de a ne simți bine, ci o atitudine cu profunde beneficii; este ceea ce inspiră imaginația noastră și ne permite să ne transpunem în momentul prezent. Cine nu ar vrea să experimenteze admirația umilă și surprinzătoare pe care o provoacă o adevărată minune?
Potrivit lui Albert Einstein, „Acela care nu se oprește să se minuneze și să venereze, este ca și mort – ochii lui sunt închiși“.
Deși simțul interior de minunare s-ar putea să se fi diminuat din copilărie, nu este dificil de a-l recupera. Tot ceea ce trebuie să facem este să încercăm să vedem lumea prin lentile proaspete, ca și cum ar fi pentru prima dată. Fiecare moment este unic și efemer, nu va mai fi recreat vreodată, așa că de fiecare dată când ne uităm la ceva, practic este prima (și ultima) dată când îl vedem așa cum este în acel moment. E ceva interesant la care să ne gândim, nu-i așa?
Odată ce interiorizăm asta, devenim mai curioși în legătură cu lucrurile pe care le luăm de bune, care credem că ni se cuvin, și începem să vedem miracolul chiar și în banal. Un pahar de apă nu mai este doar un pahar de apă; este o parte a unei resurse care este constantă și care a trecut pe la dinozauri înaintea noastră. Vremea nu este numai „bună“ sau „rea“, dar o formațiune de nori remarcabile nu va mai fi reprodusă niciodată la fel. Chipurile prietenilor noștri nu reflectă numai poveștile lor, dar și pe cele ale străbunilor lor.
Când suntem deschiși la asta, fiecare persoană și loc care ne ies în cale au propriul lor farmec unic. Așa că data viitoare când te simți plictisit și tentat să deschizi paginile de Instagram sau Facebook pentru a-ți omorî timpul, amintește-ți că lucrurile cu adevărat captivante, miraculoase sunt chiar aici, în fața ta.
Un text de Andreea Tudorică
Citește și:
