Nu îți voi cere să mă iubești.
Poate pentru tine este o provocare sau poate că nici nu vom fi în același loc – din punct de vedere georgrafic, psihologic, emoțional sau metaforic. O să te anunț dacă asta este posibil. Că poate asta, poate, este ce merită păstrat.
Dar nu o să am așteptări; știu chiar foarte bine cât de repede se prăbușesc și nu mai am niciun pic de energie pentru dezamăgiri. Viața este prea scurtă pentru drame și nevroze. Inima mea s-a săturat de toate astea.
Tu și cu mine, noi trebuie să gândim în termen de posibilitate – fie că e vorba de îndoială sau de minune sau de puțin din fiecare – așa că trebuie să mergem înainte în loc să stăm.
Trebuie să vedem ce e dincolo de noi, ce e afară.
Ne lăsăm reciproc să plecăm în loc să stăm, pentru că tânjim profund după libertatea creatoare în viață care se transformă în artă.
Suntem exploratori înăscuți…și cum am putea să ne furăm asta unul altuia? În plus, să stăm nu ne-a ajutat deloc în trecut – nu duce decât la suferință, regrete și energie pierdută degeaba.
Nu îți voi cere să mă iubești, pentru că eu îmi doresc o iubire liberă, acel gen de iubire pe care oamenii trebuie să o descopere și să o aleagă pentru ei, doar pentru că știu că e ce trebuie.
Acel tip de libertate este ușor de oferit, pentru că te înțeleg. Nu știu în ce fel te iubesc, dar te înțeleg. Înțeleg această nevoie. Așa că și felul în care te iubesc oferă acea libertate. Și eu primesc asta de la tine, cumva – stabilitate și libertate în același timp.
Înainte de asta, nu credeam că acestea două pot coexista. Când nu suntem împreună, am momentele mele de îndoială. Sunt sigură că putem (și o facem) găsi un echilibru, dar sunt sigură în același timp că fiecare dintre noi mai trebuie să cadă de câteva ori.
Separat.
Nu-ți voi cere să mă iubești, pentru că mai bine fiecare dintre noi își petrece viața explorând în numele artei, apoi să revenim pentru a ne găsi atunci când înțelegem deplin de ce acea uniune este cea mai bună alegere.
Când ne vom găsi, suntem liberi. Dar în mod individual încă nu am aflat asta, așa că ne îndoim de noi înșine și de acest lucru pe care îl avem (sau cel puțin eu îl am), iar asta e OK.
Nu voi oferi și nu mă voi stabili undeva pentru mai puțin de atât, și atunci de ce ai face-o tu?
Ne vom găsi atunci când vom afla răspunsul.
Un text de Simona Miron
Citește și:
