Într-o oarecare măsură, cu toții am fost modelați de trecutul nostru – de dezamăgirile noastre, durerile, realizările și succesele noastre. Sunt momente definitorii în fiecare dintre poveștile noastre, care, bun sau rău, alcătuiesc tabloul vieții noastre
Deseori mă surprind reflectând asupra experiențelor care au avut cel mai mare impact asupra existenție mele și observ cât de mult am evoluat datorită lor. Totuși, sunt unele momente când acele experiențe îmi provoacă rușine despre ce fel de persoană eram, și mă mai tem că poate mai sunt așa. De la greșeli mici și elecuri, la greșeli vitale și întâmplări nefericite, toate fac parte din trecut și sunt imperfecte, și este important să fim conștienți de asta. Dacă procedăm așa, vom fi nevoite să recunoaștem efectele obiective ale comportamentului nostru, să ne asumăm responsabilitatea pentru acțiunile noastre și să ne cerem iertare în fața celor care trebuie.
Realitatea trecutului este fixată bine, dar percepția noastră și înlețesul pe care îl punem pe seama lor nu sunt. Deși nu putem schimba adevărul despre ceea ce am făcut sau ce am fost, ne putem schimba atitudinea față de acele fapte.
Cu alte cuvinte, modul în care privim trecutul este o alegere. Putem alege să-i permitem trecutului să ne definească sau putem alege să învățăm din el și să mergem mai departe liberi. Este evident, bineînțeles, că nu există niciun avantaj în privința primei opțiuni. Deci, cum realizăm a doua opțiune?
Precum majoritatea lucrurilor în viață, să începem să controlăm poveștile nostru necesită timp și intenție. Trebuie să fim capabili să privim în urmă la viețile noastre și să ne întrebăm: „Cu ce aspecte ale trecutului mă lupt să mă împac?” și „Cum aș putea încadra altfel modul în care mă raportez la acele evenimente?” Fără o suficientă reflectare, nu vom putea să recunoaștem modelele de gândire și comportament care ne-au adus aici unde ne aflăm acum sau să le realiniem la scopurile noastre de viitor.
Când mă gândesc la viitor, îmi vine în minte nenumărate nerealizări și oportunități cărora le-am dat cu piciorul – priorităție eronate, scopuri egoiste și decizii greșite. Și lista poate continua. Și, totuși, oricât de mult mi=aș dori să uit acele greșeli, conștientizarea lor face posibilă despărțirea de sensurile pe care i le-am dat. Conștientizarea greșelilor din trecut mă ajută să recunosc și să elibereze strânsoarea cu care se țineau de identitatea mea.
Nu sunt suma deciziilor din trecutul meu și nici tu nu ești. Conștientizarea trecutului îmi permite să înțeleg sensul pe care i l-am dat și să merg mai departe. Indiferent de cât de imperfect ne este trecutul, întotdeauna putem alege să învățăm din el, știind că fiecare nouă decizie care se află înaintea noastră este o șansă de a ne remodela povestea.
Fără examinarea trecutului, suntem condamnați să-l repetă. Dacă îl luăm în considerare cu adevărat, vom descoperi curând puterea de-al vedea în lumina unei povești și mai importante. Așa cum a scris și Shakespeare: „Ceea ce a trecut este abia prologul.”
Un text de Mirela Constantin
