Laura Badea-Cârlescu, campioană olimpică, mondială şi europeană la proba de floretă, s-a născut la Bucureşti, la 28 martie 1970. Pasionată de sport, la început a făcut handbal, apoi a fost atrasă de gimnastică. Dar a fost selectată la scrimă, relatează Agerpres.
I-a plăcut ideea de a se duela, scrima fiind foarte bine descrisă în cărţile lui Alexandre Dumas. Pentru Laura Badea, aceste cărţi în care descoperea lumea muschetarilor au fost un fel de iniţiere, de pătrundere în lumea duelurilor. Puţină lume ştie că Laura este stângace şi că toate victoriile ei au fost obţinute ţinând floreta cu mâna stângă.
„Am început scrima în 1983, la Clubul Sportiv Şcolar nr. 1 din Bucureşti. A fost frumos, pentru că eram foarte mulţi copii dornici de aventură şi, bineînţeles, ambiţia, tenacitatea, dorinţa de a accede pe prima treaptă a podiumului au făcut diferenţa în cele din urmă. Dar am avut colegi minunaţi, atât fete, cât şi băieţi, un colectiv de antrenori foarte buni, foarte inimoşi, care ne-au susţinut. Nu a fost uşor, pentru că nu este suficient doar să ai o pregătire fizică foarte bună, o tehnică de excepţie, ci trebuie să ai şi psihic pe măsură. În momentele cheie, în momentele importante, psihicul are rolul decisiv. (…) Am învăţat că floreta nu este o armă, ci o prelungire a braţului meu stâng, o prelungire care mă ajută să-mi îndeplinesc visurile şi, bineînţeles, să ajung să practic marea performanţă. Şi aşa am ajuns să îndrăgesc floretele, să am foarte mare grijă de ele, totul să fie perfect”, declara pentru AGERPRES Laura Badea, într-un interviu, în 2015.
„Era primul pas”
A fost antrenată succesiv de antrenoarele emerite Rodica Popescu şi Maria Vicol. În 1988, s-a transferat la CSA Steaua, unde a fost pregătită, inclusiv la lotul naţional, de antrenorul emerit Tudor Petruş.
Sportivă ambiţioasă, dispunând de calităţi remarcabile, a fost campioană naţională de junioare şi senioare, în perioada 1987-2004. Ca lider incontestabil al celei de-a doua generaţii ”de aur” a floretei feminine româneşti, a obţinut titlul olimpic la floretă individual la Jocurile Olimpice de la Atlanta (SUA, 1996), contribuind şi la medalia de argint cucerită împreună cu echipa, la aceeaşi competiţie. Performanţa de la Atlanta a Laurei Badea nu a mai fost egalată de nicio floretistă până în prezent.
„În 1992, la Barcelona, era prima mea participare la Jocurile Olimpice şi mi se spusese în urmă cu câteva zile că nu voi participa în proba individuală, ci doar în proba pe echipe. Am fost puţin supărată, bineînţeles, pentru că mă calificasem să trag în primele trei, dar antrenorul a fost cel care a decis. M-am supus, în cele din urmă, alegerii dumnealui şi am tras, în schimb, foarte bine în proba pe echipe. În meciul împotriva Chinei am făcut trei victorii, inclusiv asaltul decisiv pentru a câştiga şi a ajunge în finală. Am pierdut meciul cu Italia, dar am câştigat împotriva Rusiei. Am luat prima medalie olimpică la 22 de ani, la Jocurile Olimpice de la Barcelona. Este cea mai dragă, pentru că visul meu a fost să ajung la Jocuri. Tatăl meu şi mama mea m-au susţinut foarte mult şi reuşisem. Era primul pas. Au urmat ceilalţi, care au fost frumoşi, valoroşi şi foarte importanţi în cariera mea. (…) Deci pot să spun că am fost o răsfăţată a sorţii, pentru că am avut oameni minunaţi în jurul meu, o adevărată echipă, care m-a susţinut şi m-a ajutat să ajung la lotul naţional şi după aceea la lotul olimpic, pentru ca în cele din urmă să câştig în 1996, la Atlanta, medalia olimpică, cea mai râvnită medalie de către orice sportiv”, spunea Laura Badea în interviul acordat AGERPRES.
A fost dublă campioană mondială, la Atena (1994), cu echipa, şi la Haga (1995), la individual. De asemenea, a fost cvadruplă campioană europeană la individual în 1996, la Limoges, în 1997, la Gdansk, şi în 2004, la Copenhaga (două medalii), potrivit site-ului www.cosr.ro.
Cariera
A mai obţinut o medalie de bronz cu echipa la Jocurile Olimpice de la Barcelona (1992), un loc 4 la Sydney (2000), un loc 5 la Atena (2004); două medalii de bronz şi două de argint la individual la Campionatele Europene de la Linz (1993), Bolzano (1999), Cracovia (1994) şi Moscova (2002); o medalie de bronz (Moscova – 2002) şi două de argint cu echipa la CE de la Bolzano (1999) şi Madeira (2002).
La campionatele mondiale a obţinut, cu echipa, cinci medalii de argint, la Essen (1993), la Haga (1995), la Cape Town (1997), în La Chaux de Fonds (Elveţia-1998), la New York (2004) şi două medalii de bronz la Lisabona (2002) şi la Havana (2003).
Este profesoară de educaţie fizică, fiind absolventă a Academiei Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport (ANEFS). Din 1992, este maestră a sportului, iar din 1994, maestră emerită a sportului. În 2003, a obţinut un Master în ”Comunicare şi managementul resurselor umane” din partea Universităţii Bucureşti şi, în 2007, un Master în ”Management şi marketing în sport” din partea Universităţii ”A.I. Cuza” din Iaşi.
În perioada 2005-2011, a fost membru al Comisiei de regulament din cadrul Federaţiei Internaţionale de Scrimă. În 2007, a devenit membru în consiliul director al Agenţiei Naţionale Anti-Doping. În 2014, a fost aleasă membru în Comisia de cultură olimpică şi patrimoniu a Asociaţiei Comitetelor Olimpice Europene.
Este colonel în rezervă.
A fost Ambasador al României pentru Sport, Toleranţă şi Spirit Sportiv pe lângă Consiliul Europei (2004-2011), director la Departamentul de educaţie olimpică, sport şcolar şi universitar în Comitetul Olimpic şi Sportiv Român (COSR) (2005-2012). A fost preşedintele Comisiei Sportivilor din cadrul Comitetului Executiv al COSR.
În noiembrie 2004, după 23 de ani de carieră, fosta campioană olimpică s-a retras din activitatea sportivă. În noiembrie 2008, a devenit doctor în sport. A fost vicepreşedinte (2005-2011) şi preşedinte (2017-2018) al Federaţiei Române de Scrimă. A fost consilier al preşedintelui Comitetului Olimpic şi Sportiv Român (COSR) (din 2012 până în 2018) şi director al Academiei Olimpice Române.
A primit ”Trofeul naţional pentru sport” (1994), ”Premiul naţional pentru sport” (1995), pentru ca, în 1996, să fie desemnată cea mai bună sportivă a anului din România. I-au fost decernate distincţiile Ordinul naţional ”Pentru merit” în grad de comandor (2000) şi Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa I (2004). În anul 2007, a primit Emblema de Onoare a Armatei României.
În septembrie 2012, a fost distinsă cu Ordinul Naţional ”Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, conferit de Preşedinţia României. În 2013, a fost inclusă în ”Hall of Fame” al Federaţiei Internaţionale de Scrimă (FIE).
Este căsătorită din 1999 cu sabrerul Adrian Cârlescu şi au împreună o fiică, Maria.
sursa: Agerpres
Citește și:
„The Guardian”, despre spitalul construit din donațiile oamenilor
Renee Zellweger, de la calvarul personal și transformările fizice, la triumful suprem
